1973 - Surenji Goyal - Mario Vasilescu -
 

Repere biografice

Mario Sorin Vasilescu  1947 -2015

​Tatăl - licențiat în inginerie la Charlottenburg, Germania, inginer și comandor de aviație

Mama -  (din familia Kretzulescu-Boldur)  licențiată în litere-filozofie la Sorbona, Paris.

Căsătorit cu dr. Elena Aurelia Nicolau/Vasilescu – medic stomatolog.



Termină ca șef de promoție Liceul “Sf. Sava”, apoi face studii de medicină (întrerupte din motive familiale)  - și studii de muzică - fiind elev al Cellei Delavrancea şi al Floricăi Musicescu (pian).

În 1956 este introdus de confesorul familiei sale în "Crucea vie" (practică ortodoxă foarte puțin cunoscută chiar și în Est).



În 1962, extrem de bolnav, cu perspectiva a doar cinci-șase luni de viață, este introdus în practica yoga - și prin aceasta, salvat - de cel care va deveni, în circumstanțe foarte particulare, gurul său. De la acesta va primi, odată cu inițierea, o cheie pentru însuși conceptul de Yoga, indiferent de școală, epocă sau context, cât și o primă deschidere spre Yoga Logosului - Vak Yoga.



În 1963, cu acceptul gurului său, devine discipolul lui Yamamoto Roshi  (atașat diplomatic la Ambasada Japoniei în România, până în 1969) și primește inițierea în Zen Rinzai și Budo-Zen (zen-ul artelor marțiale), devenind singurul membru nejaponez al Școlii interne “Sakura-Ryu” (fondată în sec. XV). Când școala va intra în "adormire" pentru a-și proteja puritatea, în 1987, devine unul din cei trei "gardieni ai sigiliului" desemnați a asigura continuitatea spirituală a școlii.



 În 1971 organizează primul curs oficial de Hatha-Yoga la Casa de Cultură "Mircea Vodă" a Sectorului 4. Anul următor preia și cursurile de Yoga Integrală ale Clubului Sindicatelor Sanitare. 

În 1972 devine membru al Asociației de Studii Orientale “Mircea Eliade”, unde sunt apreciate clarificările sale referitor la semnificațiile unor termeni tehnici sanscriți yoga.

În aceeași perioadă organizează  “Centrul experimental de yoga integrală Ramana Maharishi” - unde lucrează atât cu oameni sănătoși, cât și cu persoane cu diverse deficiențe sau cu octogenari. Cercetarea se diversifică şi se aprofundează în Grupul de studiu inter şi trans-disciplinar din cadrul centrului; aici se bucură de o largă audiență cursurile adiacente, de la astrologie clasică și medicală sau cosmobioritmologie  la  filozofie indiană (la un moment dat chiar cu participarea atașatului cultural al Indiei, Pavan Varma), sau macrobiotică. Studenții mediciniști organizează, sub patronajul centrului, Cercul de medicină tradițională și terapie holistică. Susține conferințe la Politehnică și la Institutul de Fizică Atomică, și de asemeni, Serile de Yoga la Casa de Cultură a studenților. 

Între 1973 - 1976, cu ocazia vizitelor sale în România, Aviyogi Suren Goyal, unul din cei șapte “critici în Yoga”* din lume, discipolul lui Shankaracharya din Shringeri** și director al Psycho-physiological Yoga Research Institute - New Delhi, apreciază Centrul de Yoga condus de prof. Vasilescu ca pe unul dintre cele mai autentice, nu numai în Europa, ci luând în considerare chiar și India. Suren Goyal confimă calitatea de  “yogacharya”  a prof. Mario Vasilescu (cu numele Shri Ishvarananda).

Începând din 1974 susține, în cadrul Catedrei de Yoga a Universității Cultural-Științifice București, unul din primele cursuri de yoga de nivel universitar din Europa, context în care va marca, prin prelegerea sa despre Tantra, o premieră în Europa comunistă.

Un an mai târziu începe în câteva spitale cercetarea în Yoga Chikitsa (Yoga terapeutică), în special pentru probleme cardiace, respiratorii, de coloană vertebrală și scleroză multiplă. 

După cutremurul din 1977 activitățile se mută în sediul din str. Filitti; aici are loc o nouă sistematizare și reformulare: un curs de tip universitar structurat pe 4 ani, cu peste 700 de cursanți anual.

În 1978 primește de la cei autorizați (prin filiera inițiatică tibetană) esența teoretică și practică a ceea ce se numește astăzi Vak-Yoga, o proto-Yoga aflată în adormire de 800 de ani și conservată - se pare - pentru epoca actuală.  

Noiembrie 1981: Cercetările continuă, concretizându-se și în aplicații terapeutice cu rezultate excelente într-o largă serie de boli, de la formele de astm bronșic la scleroză în plăci.

Rezultatele acestor cercetări, sintetizate în șapte comunicări sintetice (unele propunând discipline noi, ca antroposemiotica, sau conceptul de etocâmp), au determinat  forul  științific al Congresului de Ecologie de la Sângeorz să recunoască existența unei Școli Românești de Yoga.

Cercetarea fundamentală interdisciplinară este o preocupare constantă. Corelarea datelor radiologice, antropometrice, electromiografice, electroencefalografice, roentgenvideoscopice, obținute comparativ pe tehnici de yoga diverse, conduce la câteva premiere absolute - de exemplu prima înregistrare integrală a unei shankprakhshalana, existând până atunci doar două momente radiografice ale doctorului Vibavandu Pramanik, realizate în Suedia. Sau primele electronografii Yoga din lume, folosind o metodă românească aparținând doctorului Ion Florin Dumitrescu, superioară fotografiei Kirilian.

Cercetările asupra Yogăi prin electronografie, prezentate la Congresul Mondial de Psihotronică de la Tokyo (1981) au prilejuit crearea ad hoc a unui premiu simbolic.



În toata aceasta perioadă publică serii de articole în revistele România Pitorească (“Anotimpurile vieţii raţionale”), Ştiinţă şi Tehnică (“Yoga - de la mit la știință”), Magazin (“Yoga și viața rațională”), Flacăra (“Yoga - cui prodest?”) care devin de notorietate printre cititorii interesați de fenomenul yoga.



SUB INTERDICŢIE: 1982 – 1989 



Cu ocazia “incidentului Meditația Transcendentală”, regimul comunist pune Yoga sub interdicție totală.

Însă practica individuală și colaborările la proiectele de cercetare științifică continuă, în pofida interdicției, alături de specialiști în medicină și fizică. 

Printre numeroasele clarificări care apar în aceasta perioadă: decelarea dublului nivel de semnificație în yoga, locală și universală (observație confirmată de Mircea Eliade într-un scurt schimb epistolar), percepția mega- și infra tendințelor în relația yoga – societate, precum și decelarea și confirmarea experimentală a cel puțin 16 corpuri energetice coexistând în ființa umană.

Fructele acelei perioade devin concepte și trăsături fundamentale ale școlii, și, mai departe, puncte de plecare într-o necesară epistemologie Yoga. De pildă, premisele structurale ale sistemului Yoga, debutând cu premisa de integralitate. Sau cartografierea nivelului ahamkara, realizată printr-o disciplină nouă, Egonica, știința ego-ului, în același timp o terapie a limitelor subiective, cât și o manieră de abordare individualizată a practicii Yoga. De asemeni, Anatomia Temporală deschide noi  posibilități  de cunoaștere, de diagnostic și prognoză, de adaptare de la caz la caz a vieții în general și programului de Yoga în particular.



UN NOU ÎNCEPUT: februarie 1990 

Prof. Vasilescu își reia activitatea de predare, reunind vechii elevi în Grupul Yoga Pentru Restaurare Umană (GYPRU) și deschide cursul de formare a instructorilor de yoga (primul din Europa de Est).

Cu sprijinul conducerii Universității Populare București, este reactivată și Catedra de Yoga, unde încep să se deruleze câteva serii de conferințe memorabile: Fizica şi metafizica Punctului; Despre o anume grabă a naturii; Fizica psalmilor;  Eu - Arborele vieţii; În căutarea monarhului ascuns; Introducere în ezoterica limbajului: Cuvinte și numere, Cuvânt și trup.

Tot începând din anul 1990, Seminariile de Vară - proiectate încă din 1971 - devin o realitate, în zona paradisiacă a Moieciului, reeditându-se de atunci în fiecare an.

Celor câteva sute de articole și emisiuni radio adunate în anii dinaintea interdicției, încep să li se adauge acum tot mai multe eseuri și seriale pe o paletă largă de subiecte, în revistele Naturismul (serialele “Laya Yoga”, “Hatha Yoga - Dharana”), Urania, Liceenii (serialele “Dansul zodiilor”, “Eu, martorul meu”), Paranormal 69 (serialele “Marea Poartă” și ”Trecând dincolo de tine prin...”), Arhetip, Axis Mundi, Medicina Naturistă, Revista Oamenilor singuri, Naţional, Libertatea, Evenimentul Zilei etc.

Interesului crescând față de fenomenul yoghin,Televiziunea Națională și posturile TV private îi răspund cu interviuri, precum cel realizat de TV Sigma pe tema Yoga - creștinism - tineri, sau serialul Yoga și psihotronica, pentru TV Soti. (Alte apariții în următorii ani la Antena1, TVR 1, 2, AlphaTV, FluxTV, PrimaTV, Tele7).

Unul din cele mai interesante cursuri extra muros ținute în aceasta perioadă este cel de Rezonanțe estetice - cu studenții de la Conservatorul de Muzică din București.

Din 1995, prof. Vasilescu este reprezentant oficial al României în Uniunea Europeană de Yoga și membru în Comitetul Pedagogic, unde se bucură de o apreciere exprimată și în Diploma de Onoare a UEY

În toată perioada ulterioară este invitat să ţină stagii la Congresul Anual al Federaţiei Uniunii Europene de Yoga de la Zinal – Elveţia cât şi la Federaţia Franceză de Yoga, la Paris şi Bordeaux; tot în această perioadă încep dialoguri cu profesori francezi (cunoscuți - epistolar - dinainte de 1990) și italieni de yoga, care se vor continua în anii următori prin vizite reciproce (Patrick Tomatis  - Yoga Hahoutoff,  Jean-Pierre Laffez  - Yoga de l’Energie, Antonieta Rozzi - Sarva Yoga), pe tema constituirii unei yoga moderne care să nu trădeze principiile Tradiției.



De-a lungul timpului, datorită interesului suscitat de expunerile și atelierele prof. Vasilescu la Congresele UEY, Școala Națională de Instructori Yoga a beneficiat de colaborarea a numeroși profesori invitați, personalități marcante ale domeniului: Patrick Tomatis (Yoga Hahoutoff, Federaţia Franceză a Profesorilor de Yoga), Jean-Pierre Laffez (Academia Yoga de l’Energie), Eliane Claire Thiercelin (Academia Yoga de l’Energie, Şcoala din Sud-Est), Margueritte şi Henry Pilloud (Centrul Richmond, Federaţia Elveţiană de Yoga), Claudio Conte (Şcoala de Yoga Milano), Antonietta Rozzi (Yoga Rishikesh, ex-secretar general al UEY), Eros Selvanizza (Yoga Chidananda, Rishikesh, Federaţia Italiană de Yoga), precum și a doamnei Annick de Souzenelle.



Tot în 1995: Prof. Vasilescu este invitat de către Swami Chidananda, discipolul și succesorul lui Shivananda și președintele Divine Life Society să prezinte Vak Yoga în faimoasa Yoga Vedanta Forest Academy în Rishikesh, Himalaya .



Octombrie 2001:  În primul număr al Revistei Române de Yoga (al cărei director este) publică articolele esențiale: “Prolegomene la Akshara Yantra” și ”Corp sau corpuri subtile?”  

Vor fi urmate, în nr. 2 al revistei, de articolele: ”Arcadele Timpului și exercițiile sale”, “Introducere În Egonică”, “Psihografia - instrument și remediu“ și o reeditare la “Mic tratat de fiziologie a umbrei”.



Tot în 2001 încep și conferințe  radiofonice  - 2 serii de emisiuni: “Totul despre Yoga” (2001-2003) și “Sănătate şi Adevăr” (2003-2004), la Radio România 3 – România Tineret. 



Octombrie 2003:  La invitaţia Grupului Național de Studiu și Practică Yoga (GNSPY), Annick de Souzenelle, autoarea unor importante studii de hermeneutică, vizitează România şi susține conferințe la Sala Rapsodia, Sala Dalles, Universitatea București, Univ.„Spiru Haret”, U.M.F. „Carol Davila”, Facultatea de Teologie.



În următorii ani prof. Mario Vasilescu va continua activitatea sa de transmisie a Yogăi Logosului, neobosit reformulând și îmbogățind, resintetizând și re-adaptând învățătura pentru a ramane relevanta pe măsura accelerării schimbării, astfel ca, prin învolburare, să se poată încă întrezări sursele imuabile de ordine, structură și sens.



Câteva din Conferințele și atelierele internaționale ținute în această ultimă perioadă reflectă această stare de lucruri: „Verticalitate și orizontalitate”; “Viața zilnică în calitate de terapie și inițiere”; „Yama şi Niyama, de la Patanjali Yoga Sutra și până în zilele noastre” (Congresele anuale UEY - Zinal, Elveția, 2002-2014); “Asana ca lecție de viață” (Primul Congres de Yoga Tradițională, Assisi, Italia, 2008).



---------------------------------------------