top of page

Repere în încercarea de a crea o Yoga modernă: Nil Hahoutoff

3 hours ago
13 min read
Nil Hahoutoff (dreapta)(1900-1982) (aici alaturi de  Andre van Lysebeth) - unul din cei mai importanti pioneri ai yogai in Occident - si un profesor de Yoga influent în Franța ș [cand spunem "pionieri ai yogai" nu trebuie sa ne lasam inselati de faptul ca, in majoritatea domeniilor, "pionierii" sunt depasiti de mersul lucrurilor in timp; in yoga este, intr-un fel, invers: cu cat "pionierul" este mai vechi, cu atat cresc sansele ca el sa fi fost in contact cu o sursa de cunoastere yoga originala (indiana) neafectata de degradarea informatiei traditionale yoga care survine proportional cu modenrizarea Indiei]
Nil Hahoutoff (dreapta)(1900-1982) (aici alaturi de Andre van Lysebeth) - unul din cei mai importanti pioneri ai yogai in Occident - si un profesor de Yoga influent în Franța ș [cand spunem "pionieri ai yogai" nu trebuie sa ne lasam inselati de faptul ca, in majoritatea domeniilor, "pionierii" sunt depasiti de mersul lucrurilor in timp; in yoga este, intr-un fel, invers: cu cat "pionierul" este mai vechi, cu atat cresc sansele ca el sa fi fost in contact cu o sursa de cunoastere yoga originala (indiana) neafectata de degradarea informatiei traditionale yoga care survine proportional cu modenrizarea Indiei]



Născut la 2 iulie 1900 la Tiflis, în Caucaz, a fost obligat de Revoluția din 1917 să aleagă exilul. Întâlnirea de la Paris cu cel care avea să-i devină mai târziu instructor de yoga, în jurul anilor 1925-1926,, IRANMOYI CHANDRA GOSH, un indian, așa cum spunea el, „cu pielea închisă la culoare și conștiința limpede” (avand aproximativ 80 de ani la momentul întâlnirii lor), l-a pus in contact cu o învățătură foarte cuprinzătoare, tinand in acelasi timp de Hatha sau Swara Yoga, dar si Jnana Yoga și altele.

Textul următor este un rezumat al unui articol valoros al lui Nil Hahoutoff, publicat în revista franceză „Les carnets du Yoga” în 1979., considerându-l de mare interes în aceste vremuri confuze, ca sursă de inspirație pentru o predare corectă a yogai.



"Codul deontologic al profesorului de yoga cuprinde o serie de îndatoriri și obligații care decurg din însăși practica yoga, așa cum sunt ele implicite în Yama și Niyama, care constituie primul pas, fără de care yoga nu există. Profesorul trebuie să se angajeze să respecte aceste obligații și îndatoriri, fără a le încălca vreodată.


1. Relația cu yoga

Profesorul de yoga este un instrument de transmitere. Ceea ce are imensul privilegiu de a transmite este de neprețuit.


„El trebuie să fie convins de acest lucru și, prin urmare, să se abțină de la tot ceea ce ar putea să devalorizeze, să degradeze sau să înjosească comoara incomparabilă asupra căreia nu are alt drept decât acela de a o transmite.


Întrucât perfecțiunea yoga impune transmiterea ei într-un mod total și complet, profesorul se va abține de la tentația de a face modificări în funcție de preferințele sau confortul său personal și, cu atât mai mult, de a o folosi în scop comercial și de a manipula, modifica sau corecta preceptele sau exercițiile.”


Acest angajament nu exclude necesitatea adaptării pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a problemelor. Va fi nevoie să se facă modificări de limbaj pentru a evita ceea ce, în cazul yoga-ului tradițional, ar putea părea șocant pentru cei nepregătiți. Va trebui să aveți o minte plină de imaginație și ingeniozitate, mereu trează, astfel încât exercițiile propuse să fie trăite într-un mod favorabil și nu ca o suferință.


De exemplu: meditația asupra divinității „Ishvara Pranidhana” (un niyama foarte important), pentru a împiedica mințile raționaliste și atee să se opună din start, va fi tradusă prin „renunțarea permanentă la propriile scopuri egoiste pentru a accesa o experiență reală a legii universale a altruismului”. Sau „abandonarea în voința existenței sau a inteligenței supreme” sau „încrederea în existență și în legea naturală”...


Aceeași metodă de ingeniozitate adaptativă i-ar permite unei persoane cu o mare rigiditate articulară și musculară să practice imediat posturi clasice care nu sunt la îndemâna sa.


Dintre îndatoririle sacre față de yoga, prima este respectul.


Acesta se manifestă, în primul rând, prin aprofundarea neîncetată a yoga. Adică, prin studiul continuu și practica zilnică.


A doua îndatorire sacră față de yoga este aceea de a o proteja, de a o păstra de amenințările care provin din surse străine de ea însăși.


Atunci când un profesor de yoga își dă seama că se poate crea o imagine falsă despre yoga, datoria sa este să intervină și să efectueze rectificările necesare. (Adesea vedem reclame ale unor profesori de yoga care sunt imprecise, pline de exagerări, promisiuni neverosimile etc.)


Întrucât rolul profesorului este de a oferi yoga și de a o difuza, acesta trebuie să acționeze cu discernământ, evitând să o pună la dispoziția persoanelor care ar putea face un uz dăunător pentru ele însele sau nefavorabil pentru yoga.


A servi yoga va fi piatra de încercare a tuturor criteriilor, atitudinilor și acțiunilor sale; într-un cuvânt, a „discursului” său și a activității sale profesionale.


În rândul tuturor persoanelor cărora le transmite yoga, profesorul trebuie să trezească respect și venerație față de aceasta.


2. Relația profesorului cu sine însuși


Profesorul se va respecta pe sine ca persoană, manifestare și sediu al Conștiinței Universale.


În calitate de profesor, se va respecta și pe sine însuși, deoarece altfel nu poate pretinde să servească drept canal de transmitere a ceva atât de venerabil precum Yoga.


Se va strădui să fie întotdeauna exemplar, fără a se prezenta însă niciodată ca exemplu.


Se va strădui ca ritmul zilnic al practicii sale personale să nu fie întrerupt fără un motiv imperios.


Va urma principiile Yama și Niyama pornind de la o înțelegere profundă și realistă a acestora.


Își va ghida viața privată și socială cu convingerea că o ființă și o viață au valoare doar în măsura în care pot fi de folos semenilor.


Întrucât relația profesorului cu sine însuși include atitudinea sa față de predare, acesta va trebui să definească clar această din urmă.

Transmiterea yoga nu poate fi considerată o simplă activitate generatoare de beneficii,

ci trebuie trăită ca o misiune, care îl pune pe om la dispoziția și în slujba celor cărora decide că le poate transmite yoga.


Comentariu:


Nu este vorba nici de a interzice remunerația, nici de a sugera renunțarea celor care propovăduiesc sau practică gratuitatea denumită, în acest caz, „caritabilă” și plină de considerente care pretind a fi etice. Aceștia sunt oameni bogați și își pot permite ceea ce profesorul de yoga (profesionist) nu își poate permite, a cărui singură sursă de venit pentru a-și întreține familia este remunerația obținută din predare.


Nu este nici o rușine, nici o trădare a intereselor superioare ale yoga – care este imposibil de transmis dacă nu se poate trăi din aceasta – faptul că această transmitere constituie o sursă de venit. Aceste venituri nu servesc doar pentru a face față nevoilor cotidiene. Pentru profesionist, predarea implică cheltuieli considerabile: închirierea unui spațiu, cursuri de perfecționare, achiziționarea de cărți și materiale de studiu, seminarii de actualizare, călătorii în India; pentru toate acestea este nevoie de bani. (Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu).


(Onoarea unui profesionist onest constă în a acorda prioritate progresului elevilor și nu soldului veniturilor sale. Cel care predă yoga să-și câștige existența ca în orice altă meserie: toți profesorii o fac cu onestitate. Să o facă cu spiritul de a servi și nu de a se îmbogăți).


Ceea ce este reprobabil și necesită o clarificare urgentă pentru a fi eradicat ar fi tentația, din partea profesorului, de a găsi în predare o oportunitate de autoafirmare, de a percepe în ea un semn de superioritate.



3. Relația profesorului cu elevii


Exemplaritatea la care ne-am referit deja când am vorbit despre atitudinea profesorului față de sine însuși reprezintă pentru el, în relația cu elevul, o obligație absolută. A fi exemplar înseamnă a da exemplu, nu a te oferi ca exemplu sau a te propune ca model; a fi primul care urmează modelul propus de yoga este prima condiție pentru a propune acest model celorlalți.


Profesorul va manifesta respectul maxim față de elev, ceea ce înseamnă să-l accepte așa cum este în momentul prezent, fără a-i reproșa vreodată, nici măcar în gând, neajunsurile sale.


Dimpotrivă, profesorul nu numai că are dreptul deplin, ci poate considera că are datoria de a respinge pe cel care nu prezintă atitudinea și înclinațiile necesare pentru a pătrunde în Yoga, conform deciziilor și disciplinelor care îi sunt proprii.


Așa cum sugerează rolul său, profesorul trebuie să acționeze cu cea mai mare prudență, astfel încât nici un cuvânt, nici un gest, nicio intervenție să nu poată ofensa elevul și să provoace un reflex de distanțare și dezamăgire.


Un profesor de yoga nu exercită nicio presiune, nu dă ordine, nu obligă, nu cere ascultare, nu forțează în niciun fel. Rolul său este de a propune, de a arăta, de a ajuta, de a trezi interesul, de a încuraja.


Va da dovadă de prudență și va evita să provoace sau să încurajeze în rândul acestora acțiuni ale căror efecte ar fi exact contrare, atât pentru el, cât și pentru cei din jur.


Deși are dreptul deplin de a-și exprima, dacă i se solicită, opiniile religioase, filosofice sau politice, profesorul se va abține de la a crea polemici și de la a face declarații pe care elevul le-ar putea percepe ca o dezaprobare a ideilor sale.


Profesorul de yoga nu va fi niciodată intransigent cu elevul, deși va sublinia și va reaminti întotdeauna cu fermitate adevăratul caracter al Yoga Integrale.


Profesorul va fi răbdător și serviabil. Se va strădui să cultive în elevul care îi este încredințat o manieră de gândire corectă, onestă, precum și o relație la fel de corectă cu ceilalți elevi din grup, precum și cu toate ființele cu care karma îl va pune în contact.


Întrucât imensul prestigiu al yoga se reflectă asupra celor care o predau, profesorilor le va fi strict interzis să se folosească de acest prestigiu în alte scopuri decât cele care sunt în slujba yoga.


Comentariu:


Profesorului de yoga nu îi este permis să profite de avantajele pe care i le oferă acest prestigiu pentru a se face auzit în alte domenii sau pentru a încuraja elevul să participe (să se implice) în alte activități sau grupuri care nu sunt de interesul său sau al yogai.


Și cu atât mai puțin să profite de impresia pe care a lăsat-o asupra unui elev pentru a-l atrage într-o relație diferită de cea care există între elev și profesor.


Profesorul nu va accepta ca, în virtutea acestui prestigiu, să i se atribuie puteri, cunoștințe sau aptitudini pe care nu le deține. Se va ocupa de îndrumarea elevului care are nevoie de aceasta și îi va furniza numele unor specialiști care dețin respectivele cunoștințe și aptitudini, în special în ceea ce privește sănătatea, și atunci când practica yoga nu poate remedia situația respectivă.


Profesorul de yoga trebuie să păstreze secretul profesional. Nu va dezvălui niciun fel de informație care i-a fost încredințată de către elevi sau pe care ar fi putut-o obține din alte surse.


În relațiile ulterioare, se va strădui să dea dovadă de cea mai mare discreție față de persoanele în cauză, demonstrând capacitatea sa de a uita comentariile pe care aceștia ar fi preferat să nu le fi făcut.



4. Relația dintre profesori


Având în vedere că toți profesorii de yoga slujesc aceleiași mari cauze, între ei se creează o atmosferă de fraternitate.


Numai în spiritul fraternității pot exista, gândi și acționa în cadrul întregului grup național și internațional.


Acest lucru implică bunăvoință deplină, grija pentru o mai bună înțelegere reciprocă, toleranță, ajutor reciproc și, evident, eliminarea oricărei atitudini acide, a criticilor, a judecăților de valoare, a calomniilor – fie ele deliberate sau din imprudență – precum și a oricărui comentariu care ar putea prejudicia sau discredita un coleg din același grup profesional sau în fața elevilor actuali sau potențiali.


Comentariu:


În cazul în care se constată că pregătirea profesională a unui coleg lasă mult de dorit, atitudinea corectă și datoria, fără îndoială mai puțin ușoare decât tentația de a condamna, ar fi să-l avertizăm pe cel în cauză și, exclusiv, cu spirit de ajutor frățesc, în loc să-i dăm o lovitură, să-l îndemnăm să se perfecționeze, indicându-i numeroasele mijloace care îi stau astăzi la dispoziție pentru a face parte din grupul profesorilor calificați.


Profesorul va evita cu cea mai mare rigoare orice ar constitui sau ar putea constitui o concurență neloială.


Comentariu:


Prin însăși existența lor, prin pregătirea profesională și umană, dar și prin mijloacele materiale de care dispun (calitatea spațiilor, cartierul etc.), profesorii se află automat într-o situație de concurență între ei.


Cu toate acestea, această concurență nu trebuie să dea niciodată naștere la acțiuni de natură competitivă și cu atât mai puțin la denigrarea profesorului sau a modului său de predare. Unui profesor consacrat îi va fi ușor să facă față în acest fel sosirii unui coleg mai puțin favorizat.


Și mai condamnabilă este practica inversă – care, din păcate, a devenit foarte obișnuită – a noilor veniți care doresc să se impună oferindu-și serviciile la prețuri mici direct clienților (elevilor) sau responsabilului unui centru, ceea ce nu înseamnă că vor fi mai buni.


Această modalitate nechibzuită de a atrage clienți-cursanți sau, dacă se întâmplă, de a-i lăsa baltă cu aceeași lipsă de scrupule, discreditează profesorul care acționează astfel, învățământul, întreaga profesie și, în cele din urmă, chiar Yoga în sine.


Când acest lucru este făcut de persoane marginalizate, care susțin că pentru ele nu are niciun rost să facă parte dintr-o federație sau dintr-un sindicat (organizație), este ceva foarte regretabil și care merită o condamnare generală.


Dar când acest lucru este făcut de profesioniști absolvenți ai unei școli naționale de formare, afiliați la Federație și, cu atât mai mult, la Sindicat, este cu totul de neconceput. Cu toate acestea, nu se poate spune că astfel de cazuri nu sunt numeroase.


Exemple: într-un oraș mic, după ce a urmat cursuri de yoga timp de un an, unul dintre cursanți decide să se stabilească pe cont propriu și îi ia clienții profesorului său, oferind cursuri la jumătate de preț.


Într-un alt caz identic, antreprenorul în cauză, nemulțumit că le trimite foștilor colegi scrisori și broșuri, este surprins într-o zi făcând reclamă chiar la intrarea în locul unde a urmat formarea.


În această lume a celor fără scrupule, unde totul este permis, ne putem imagina orice. De ce nu s-ar întâmpla – chiar mâine – ca un profesor care s-a angajat să țină un ciclu de formare într-o școală specializată să plece înainte de încheierea ciclului pentru a-și înființa propria școală, bazându-se inițial pe participanții la curs?


Acesta nu este un caz imaginar, ci unul foarte real, pe care, din păcate, l-am observat în câteva rânduri.


În cele din urmă, în contextul deosebit de deplorabil al centrelor culturale ale Primăriei, luate cu asalt de cei nou-veniți în profesie și care se lasă exploatați la un preț mic, a devenit deja un model, prin repetarea sa, cazul profesorului titular care se străduiește să obțină o mărire de salariu și, în schimb, se trezește concediat, iar locul său este ocupat de un profesor nou care se oferă pentru un salariu și mai mic.


Toate aceste probleme, din păcate, nu favorizează yoga și, pe termen lung, dăunează întregii profesii.


Profesorul trebuie să se angajeze să ofere tuturor locuitorilor țării sau orașului său o imagine veridică a yoga-ului. Acest lucru îl va realiza numai dacă el, înaintea oricui altcuiva, se conformează acestei imagini prin viața sa, activitățile sale, felul său de a fi, aspectul său și modul său de a vorbi.


Interesul pe care publicul larg îl manifestă față de yoga implică o responsabilitate din partea profesorilor și datoria acestora de a servi drept ghid pentru o mai bună înțelegere a legilor naturii și a adevăratelor obiective ale yoga.


Yoga este o știință universală, prin urmare orice persoană care manifestă o dorință sinceră de a o practica nu poate fi discriminată pe motivul credințelor, religiei sau rasei sale.


Profesorul nu trebuie să transmită yoga într-un mod care să prezinte vreun antagonism față de cultura grupului uman în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Rolul său nu va fi niciodată acela de a destabiliza elementele care constituie punctele de sprijin naționale, religioase sau culturale ale celor care au încredere în el, ci, dimpotrivă, de a contribui în mod constructiv la o mai bună integrare socială a acestora, ajutându-i să-și dezvolte și să-și pună în ordine facultățile.


Deși se află în permanență la dispoziția celor care doresc să fie informați în mod legitim, profesorul va evita orice formă de prozelitism.


Este strict interzisă propaganda comercială. Sunt autorizate doar acțiunile informative, precum anunțurile privind începerea anului universitar sau memento-urile anuale care menționează locul, data și numele persoanei responsabile, precum și anunțurile privind seminariile sau întâlnirile informative deschise publicului.


În aceste cazuri, este interzisă publicarea în programe, broșuri sau afișe, precum și în presă, a fotografiilor profesorului responsabil sau ale altei persoane a cărei imagine ar putea fi seducătoare. Sunt acceptabile doar imagini fotografice ale unor opere de artă care pot simboliza yoga, cu condiția ca acestea să fie sobre și să nu conțină elemente care ar putea jigni sensibilitatea publicului.




6. Relația cu mediul înconjurător


Un adevărat yoghin știe că face parte dintr-un Univers în care totul este interdependent și că nici o acțiune nu poate avea loc fără a avea consecințe și fără a se reflecta asupra restului. Ansamblul de milioane de manifestări care au loc în fiecare clipă, în toate formele existente, nu este determinat de existența însăși a acestor forme, fie că este vorba de animale, obiecte sau pur și simplu de mase elementare. Acestea formează un lanț guvernat de legi care nu pot fi încălcate, al căror principiu nu trebuie neapărat clarificat.


Numai omul scapă de caracterul inconștient al acestei contribuții, deoarece fiecare dintre intervențiile sale este o dovadă a capacității sale de a decide, chiar dacă este supus unor influențe.


Aceasta este aventura omului: aceea de a-și putea introduce propria intervenție în mijlocul tuturor celor care îi ies în cale. De aici provine puterea sa de alegere.


Relația yoghinului cu mediul înconjurător și, cu atât mai mult a profesorului, va fi marcată de regula primului Yama și a ultimului Niyama: ahimsa – a nu face rău; ishvara pranidhana – oferirea tuturor acțiunilor sale către puteri superioare.


Aplicarea permanentă a acestor două atitudini va preveni acțiunile dăunătoare împotriva planetei, pentru care omul modern este responsabil în mare măsură.



Dacă cineva se dedică răspândirii yogai pentru binele umanității, nu trebuie să uite de spiritul practic specific organizației sale. Cu cât o valoare este mai înaltă, cu atât mai puțin se pretează la a fi propagată într-un mod dezorganizat. Dacă organizația nu este solidă, nu va oferi o bază pentru o propagare armonioasă a acestei discipline. Dacă organizația nu poate asigura subzistența profesorului, acesta va trebui să o caute în altă parte și nu se va putea dedica în întregime yogai.


În India, situația este diferită datorită înțelegerii rolului Maestrului. Onorariile nu sunt necesare și nu există o remunerație fixă; discipolul oferă ceea ce poate: un muncitor va da o parte din salariul său, un om bogat va da o parte din averea sa. În ashramurile din India, lucrurile funcționează astfel de secole.


În țările în care nu există o astfel de înțelegere, va trebui stabilită o remunerație fixă corectă, care să acopere toate nevoile vitale și administrative ale profesorului.


Din momentul în care această remunerație va exista, a-i face pe toți să înțeleagă necesitatea plății regulate va face parte din procesul de învățare. A nu acorda atenție acestui aspect nu este un semn de indiferență, ci de dezordine și neglijență în gestionarea unui aspect care nu a fost impus, ci convenit de comun acord între părți, ca orice alt schimb.


Este o obligație educativă a profesorului să gestioneze această situație cu rigoare. De exemplu, acesta va explica elevului că, dacă nu anunță cu suficient timp înainte că nu va participa la o oră, acest lucru nu înseamnă că poate scăpa de plata costului respectivei ore.


Dimpotrivă, dacă un elev se confruntă cu dificultăți financiare, acesta nu trebuie niciodată exclus din curs, iar atunci când elevul nu poate plăti, trebuie să beneficieze întotdeauna de gratuitate.


Cu toate acestea, i se va sugera să se întrebe dacă într-adevăr nu are posibilitatea de a face acest lucru."


Nil Hahoutoff



Nil Hahoutoff pe Wikipedia: https://fr.wikipedia.org/wiki/Nil_Hahoutoff


.....Metoda Nil Hahoutoff, așa cum a spus el însuși, este o metodă pre-yoga.

Valorifica si elemente din cultura fizica a circului: înmoaie corpul printr-o încălzire lungă și facandu-l să poată face ceea ce era incapabil înainte.


Este recunoscută și prin - Respirația în 3 etape - însoțită de mișcarea brațelor între fiecare postură.


1. relaxarea (shavâsana), prin care se realizează o schimbare completă a atitudinii cu care ne prezentăm la ședință:

a. abandonul total al unui corp încordat și strâns asupra lui însuși, astfel încât acesta să se abandoneze pe sol, să se întindă pe el, retrăgând, în acest scop, toată conștiința prezentă în fiecare parte a corpului pentru a o aduna în inimă,

b. și, în același timp, recentrarea unei activități psihice mai degrabă dispersate, pregătindu-se astfel să experimenteze starea de shûnya, această stare de disponibilitate rezultată din „vidul” a tot ceea ce constituie identificarea cu eul parțial, din toate acumulările, aporturile și condiționările diverse produse de activitatea de suprafață.

2. expirația profundă care inițiază dinamica respiratorie construită în acest dialog continuu de „a da pentru a primi”, exprimat succesiv prin acțiunile de expirație și inspirație;

3. pregătirea respiratorie, care cuprinde

pe de o parte, respirații profunde suficient de numeroase pentru ca plămânii să fie bine ventilați

și, pe de altă parte, exercițiul de trezire sau „budhi mudrâ pranayama”, prin care regiunea cea mai înaltă a plămânilor, la nivelul supraclavicular, va deveni pe deplin activă




Pedagogia lui Nil Hahoutoff - prezentata de Patrick Tomatis, principalul sau elev:






 
 
 

Comments


Post: Blog2 Post

©2020 by gnspy.org. Proudly created with Wix.com

bottom of page