Repere în încercarea de a crea o yoga adresata modernității : "Întâlnirile providențiale" care au condus la crearea Uniunii Europene de Yoga (2)
[continuare din episodul trecut :
Fondarea UEY și domeniile sale de activitate
Gérard Blitz nu deținea încă nici o funcție în primul consiliu de administrație al UEY, care a fost înființat în 1972. Cu toate acestea, el a fost probabil și cel care a organizat lucrurile aici, deoarece doi prieteni apropiați ai săi, André van Lysebeth (Belgia) și doamna Claude Peltier (Franța) au format nucleul comitetului UEY.
. Germania și Elveția au fost, de asemenea, reprezentate.
Când se vorbește despre participarea Elveției la UEY, se pune imediat întrebarea dacă Selvarajan Yesudian a participat și el la aceasta, deoarece școala sa era, la acea vreme, de departe cea mai importantă din țară, iar el însuși era, ca să spunem așa, persoana de referință pentru yoga în Elveția. De fapt, însă, structurile asociative i-au trezit suspiciuni pe tot parcursul vieții, așa că nu a aderat niciodată la vreo asociație și nici nu a acceptat vreodată o invitație la congresul de la Zinal. La aceasta s-a adăugat faptul că participarea elvețiană la EYU se rezuma, în principiu, la un grup de profesori de yoga din Elveția de Vest, în timp ce Selvarajan Yesudian era prezent mai ales în Elveția de Vest.
În plus față de organizarea congreselor Zinal de-a lungul timpului, au fost luate în considerare diverse domenii de activitate pentru UEY, cum ar fi :
Finantarea unor traduceri ale textelor sursă.
Publicarea de cărți și reviste.
Organizarea de cursuri de perfecționare, (de exemplu, un curs prin corespondență în sanscrită, pentru care a fost angajat profesorul francez Jean Varenne.)
Menținerea unui birou de legătură pentru yoga în India
[..]A existat încă de la început un obiectiv important, care există și în prezent, și anume implicarea în domeniul programelor de formare a profesorilor de yoga.
„Yoga europeană”
Ideea de bază era că o „Yoga europeană” ar avea nevoie, inclusiv din punct de vedere al formării, de o adaptare a formelor tradiționale indiene.
„Europenizarea” yogai, respectiv adaptarea acesteia la cultura noastră, era o idee care plutea în aer la acea vreme, mai ales că și gânditori precum C.G. Jung se pronunțaseră în această direcție
[vom vedea in episodul urmator cum isi nuanta Jung pozitia in aceasta problema]
S-a discutat, așadar, despre posibile programe de studiu, lecturi obligatorii, atestate de competenta, etc. pentru școlile de yoga din Europa.
A fost deci elaborat - și a fost revizuit ocazional de-a lungul timpului- așa-numitul „program minim european”. Aceasta înseamna o cerință minimă pentru programele de formare pentru profesorii de yoga. „Program minim” deoarece a fost recunoscut ca fiind important ca fiecare școală să își poată stabili propriul obiectiv și să își cultive propriul stil . Dacă o școală lucra în conformitate cu acest program, ea putea fi recunoscută de Uniunea Europeană de Yoga, cu condiția să aparțină și uneia dintre asociațiile membre ale acesteia. De-a lungul anilor, acest standard (ridicat) a devenit un element permanent în yoga europeană.
Zinal pe vremea lui Gérard Blitz
În 1974, cu ocazia celui de-al doilea Congres Zinal, Blitz a fost apoi ales președinte și a deținut această funcție până cu puțin timp înainte de moartea sa.
Între 1973 și 1989, congresele de la Zinal au purtat semnătura lui Gérard Blitz. El a fost motorul creativ, președintele organizatoric și gazda în Club Méd și, în cele din urmă, finanțator, care intervenea întotdeauna cu fondurile sale private atunci când exista o amenințată financiara.
A pus în slujba congreselor rețeaua sa extinsă de contacte în mediile spirituale din India, Japonia, Tibet etc.
O altă caracteristică a fost legarea congreselor de formula de club a Clubului Méd. În fiecare caz, întreaga stațiune, cu aproximativ 600 de paturi a fost pusă la dispoziția oaspeților practicanti yoga. Sala de teatru a hotelului a fost folosită pentru cursuri. Atelierele au fost ținute în sălile învecinate și, bineînțeles, au existat mese comune, întregul bufet fiind dus ocazional în parcul mare în zilele frumoase.
An de an, la congrese, locurile erau complet rezervate. Ocazional existau până la 1.000 de înscrieri, ceea ce însemna că sute de oameni interesați trebuiau să fie refuzați. Cei care au participat au descris adesea congresele ca fiind absolut unice, colosale - sau foloseau alte superlative. De fapt, nu exista nimic asemănător în lume la acea dată. Aici, de asemenea, Gérard Blitz a fost înaintea vremii sale ca pionier vizionar. Ceea ce a contribuit în cele din urmă, inafara de experiența sa, fost peisajul montan uluitor, care îl impresionase deja atunci când căuta o nouă locație pentru o stațiune
în memorabilul an 1989, când a avut loc ultimul congres organizat de Gérard Blitz ca și în mulți alți ani, am fost personal prezent la și am putut trăi atmosfera specială de la Zinal
În prima seară, Gérard Blitz a apărut în fața publicului [...] il puteai simți ca fiind o personalitate din care emana ceva foarte prietenos. Cineva cu o inimă largă, pe care swami din Madras îl numea uneori un mahatma, iar alții care îl cunoșteau
spuneau că se purta cu oricine, chiar și în contactele trecătoare , ca și cum între ei ar fi existat o prietenie lungă și profundă
Congresul a fost bogat și au fost prezente nume mari .
De exemplu, am participat la ateliere cu regretata Indra Devi, care era foarte cunoscută pentru cărțile sale și pentru clientela sa din zona Hollywood
Sau de asemenea, regretatul Swami Satchitananda, un discipol al lui Sivananda, care crease un așa-numit „Yoga Village” în Virginia , a fost prezent și a ținut prelegeri.
Au mai fost prezenți un renumit lama tibetan și Sri Satchitananda Yogi , tăcutul Yogi din Madras [facuse "juramantul tacerii", mauna] care fost adesea invitat la Zinal.
Chiar și printre vorbitorii fără o reputație mondială, nimeni dintre cei pe care i-am întâlnit acolo nu a fost dezamăgitor. Pe scurt, a fost într-adevăr un program extraordinar de bogat si la un nivel înalt.
Într-o zi în care eram adunați, Gérard Blitz a apărut în fața celor prezenți și a declarat că a venit timpul să se retragă.
Anterior am scris despre problemele Institutului Kaivalyadhama, ale Ashramului Sivananda, ale Conferințelor Eranos, ale Societății Teosofice și ale altor instituții după moartea unui pionier. Acest lucru este și mai adevărat în cazul intreprinderilor comerciale, astfel că expresia „dupa pionier urmeaza haosul” a devenit un loc comun în teoria organizațională. Motivul este, de fapt, că pionierul conduce o organizație datorită poziției sale speciale și, probabil, și competențelor sale speciale, organizația bazându-se complet pe intuiția sa. [...]
La fel s-a întâmplat și cu Gérard Blitz și UEY. Cuvântul său făcea legea, si asta nu pentru că era o persoană deosebit de autoritară. După cum am menționat mai sus, creativitatea sa, rețeaua sa de contacte, abilitățile sale sociale și banii săi au fost cele care au condus și au ținut totul împreună. La acestea se adaugă cariera sa, care a insuflat respect și admirație peste tot.
[...]
din : Reto Zbinden- Uniunea Europeană de Yoga și
Congresele de yoga de la Zinal [selectie]
Nota:
Aceste preocupari legate de ideea unei yoga care sa nu isi piarda esenta, dar sa raspunda vietii omului modern, aveau o anumita convergenta cu actiunea profesorului Mario Vasilescu (ceea ce s-a manifestat si in interesul, printre profesorii de yoga, pentru stagiile pe care le-a sustinut la Zinal); vom urmari in episoadele urmatoare cateva premise, consecinte si mai ales mize ale acestui efort catre o reala yoga moderna, dincolo de adaptari si sistematizari.
Un element deloc de neglijat este si prezenta la congresele de la Zinal a elevilor unor trei mari figuri de importanti contributori ai adaptarii yogai traditionale hinduse la omul modern :
Constant Kerneiz
Nil Hahouthof
Lucien Ferer (si continuatorul sau, Roger Clerc)
Despre toate acestea, in episodul urmator dedicat aceleiasi teme
Comments