(interviu cu prof. Mario Sorin Vasilescu, 1998)
Mario Sorin Vasilescu si Suren Goyal, 1973
“R: De când practicați yoga - și ce anume v-a facut să vă indreptați spre această disciplină ?
MSV: Deci nu eu am ajuns la yoga ci yoga a ajuns la mine și pot să spun că n-am nici un motiv să îmi pară rău. Atât din punct de vedere al rezultatelor, cât și al conștiinței mele. Dacă în toți acești ani as fi observat cel mai mic lucru dubios în ceea ce este yoga cu adevărat, nu în ceea ce se vorbeste - vrute și nevrute- despre ea, cu tot respectul și cu toată obligația pe care o am față de practica aceasta , m-aș fi retras. Spun obligație, pentru că, atunci când m-am apucat, când am fost introdus în practică, s-a făcut acest lucru pentru a fi salvat, deoarece de câtva timp știam - surprinsesem la ușă conversația dintre doctorul Parhon și echipa pe care o conducea, și părinții mei - că mai aveam de trăit 5 sau 6 luni, din cauza unui blocaj, aproape a unei anulări tiroidiene, care antrenase o dereglare majoră, incurabilă aparent, a sistemului meu endocrin. Această disfuncție tiroidiana majoră atrăsese după sine nenumărate alte complicații, care și ele se încadrau în ceea ce se numește și astăzi irecuperabil, ireversibil sau incurabil. Și aveam abia 15 ani*. În fine, uite, cu voia lui Dumnezeu au trecut niște ani și sunt “pe picioare”. Însă nimic din imensa obligație pe care o am față de niște practici care salvează, atunci cand medicina oficial dă greș, nu m-a determinat să fac rabat de la propria mea credință în care am fost crescut de mic.”
Același context providențial al întâlnirii cu yoga, este descris camuflat, cu procedee literare (cartea apare in perioada comunistă) - și de scriitorul Vasile Andru, în cartea sa Turnul, schimbând practic toate datele legate de timp, loc și nume, înafară de situația întâlnirii - și gravitatea bolii:
“Sã pornim, zice profesorul, alegând Calea Victoriei.
Despre profesor. Se naste pläpând. Insuficiența tiroidiană, boală, sleire. Medicii spun că va muri. E salvat printr-o întâmplare. Un doctor străin, Swarr E., călătorește cu trenul spre palatul de la Sinaia, unde a fost chemat sã tămăduiasca trup omenesc bolind. Îl însoțește un trimis al regelui român, au călătorit greu, e razboi. Acum au ajuns, trenul se apropie de Sinaia, de trupul bolnav al regelui. Astăzi tu știi că el este ultimul rege al României din mila lui Dumnezeu și că nimic nu-l poate salva, nici un doctor din lume, istoria se va rosti peste puțin, vine altă eră. Dar in acel aprilie 1944, in infernul de bombardamente (ieri noapte americanii au bombardat Turnu-Severin, gara si portul, totul e intors pe dos,[,,,] atunci, în vălmășeala acelui moment, nimeni nu știa care va fi soarta monarhiei; doctorul vestit se afla în trenul de Sinaia, spre castel.
În același tren, întâmplător, se afla și băiatul sleit, purtat de mamă pentru o cură de aer la munte. Swarr află , și ii face acolo în compartimentul trenului, primul masaj respiratoriu**. Il tine lânga el, tot timpul cît a trebuit sã rămîna pe aceste meleaguri, adica trei luni. Îl vindecă pe copil, îl vede renăscând de la o zi la alta.
Cel salvat poate fi ales pentru salvarea altora, deși chiar și fãră aceastã miză merita sã câștige un pariu cu moartea.
"In Yoga se pleaca de la initiere, fara initiere nu exista Yoga.
Yoga se transmite intr-un anume mod, chiar si in situatia moderna, unde nu mai suntem maestri si nu mai avem discipoli, ci suntem profesori care avem elevi.
Si aici se mentine legitatea transmisiei corecte, care este echivalentul modern al initierii, dar initierea are ceva special care scapa oricarei predari.
Poti, avand startul initiatic, sa transmiti mai departe fara sa obligi la initiere pe cineva, dar ii transmiti acest lucru inasa fel incat confruntarea sa cu practica devine o initiere autentica. In acest fel, poti sa creezi o scoala"
(Mario Sorin Vasilescu - interviu "Ziua" - fragment )
"R: Și ce castigi?
MSV: Totul. EȘTI cu adevărat. Şi cel ce nu ştie, este, dar neştiind că este se zbate la suprafața lucrurilor şi lucrurile îl zgârie. Între ele, iluziile au grad de realitate si o lovitură primită în vis doare la fel ca una reala. Cât trăieşti dormind de-a'n picioarelea, cît nu ştii cine și ce ești, aparenţele vieții sunt ziduri de care poți fi zdrobit.
R: Dar nu se întâlnește şi iniţiatul cu aceleași evenimente?
MSV: Ba da, dar ALTFEL. Pentru el situațiile de viață de orice fel își pierd consistența, devin ALTCEVA și TRECE PRIN ELE. Și, în loc să-l consume, să-l traumatizeze, îl încarcă de câștigul cunoașterii, al înțelegerii.
R: Dar se mai bucură, se mai întristează?
MSV: Rămâne la latitudinea lui. Oricum, pentru el bucuria şi durerea au un cu totul alt gust, căci le trăieste dincolo de dualitatea lor. Şi le trăiește la alt nivel, mereu cu un pas înaintea despărțirii bucuriei de durere."
(Mario Sorin Vasilescu, ”Călători în peisaj interior", interviu în rev. Atelier Spiritual, Ed. Axis Mundi - fragment)
*1962
**Numele doctorului, Swarr, (trimitand la Swara-Yoga -"știința suflurilor") - ca și formula "masaj respirator" conduc la ideea unui tratament bazat pe procedee respiratorii
