Mandalele – aceste reprezentari simbolice complexe ale manifestarii si resorbtiei ( in non-manifestat) atat a fortelor cosmice cat si a fortelor psihicului – stau la baza gnozelor indo-tibetane, budiste sau hinduse.
Giuseppe Tucci, una dintre cele mai mari autoritati in acest domeniu, a reconstruit, in liniile lor esentiale, atat teoria cat si partea operatorie referitoare la aceste psiho-cosmo-grame care, reveland jocul ne-evident al fortelor ce actioneaza in univers si in noi insine, pot sa ne arate calea catre reintegrarea constiintei si fiintei
(Traducere de Ioan Milea)
Andre Bareau - recenzie la "Teoria si practica mandalei ":
"Aceste modele complicate sunt, ne spune domnul Tucci, „psiho-cosmograme” pentru ca budiști și hinduși să urmeze „calea reintegrării conștiinței” prin care cineva atinge fericirea finală a nirvanei, mântuirea, eliberarea, contactul direct cu Adevărul absolut. Acestea sunt aplicații ale doctrinei „nimic-în afară de gândire” și ale unității fundamentale a ființei absolute, care trebuie să se regăsească în spatele pluralității infinite a aparențelor și, mai presus de toate, adânc în sine. Liniile și figurile care compun mandala sunt simbolurile arhetipurilor prezente în subconștient arhetipuri cu cu care inițiatul trebuie succesiv sa se lupte să se apropie încetul cu încetul de realizarea urmarita . Concentrându-și mintea asupra acestor simboluri, el joacă o serie de drame imaginare în care acționează în relație cu aceste multe și diverse divinități emanate, ca toate lucrurile, din propria sa gândire. Încetul cu încetul, el cucerește astfel întregul univers schematizat de ansamblul mandalei și ajunge să se identifice cu Marele Tot , care nu este altceva decât adâncul lui însuși. Inițiatul își poate folosi si propriul corp ca mandala, în aplicarea teoriei punând în strânsă relație macrocosmosul și microcosmosul. Citând și comentând pe larg lucrările budiste și hinduse care se ocupă de aceste probleme, domnul Tucci explică nu numai doctrina pe care se bazează folosirea mandalelor, ci și simbolismul detaliat al acestora și liturgia complicată a acestei utilizări. În treacăt, el arată că toate acestea, care par atât de ciudate și misterioase occidentalilor, sunt clarificate apelând la ideile lui G. G. Jung, a cărui contribuție la psihologia occidentală este binecunoscută. De asemenea, explică numărul mare de diverse mandale și bogăția extraordinară a panteonurilor budiste și hinduse. Fără îndoială, unii cititori vor fi derutați și unii chiar descurajați de conținutul acestei lucrări, atât de străin de gândirea prea „intelectuală” a occidentalului, dar cert este că, dată fiind dificultatea sarcinii, domnul Tucci astfel le pune la dispoziție cea mai bună și mai clară carte care există pe această temă, o carte cu atât mai necesară cu cât mulți alții, tratând subiecte asemănătoare, își duc fără rușine cititorii în rătăcire.
André Bareau
Online, aici: