Iain McGilchrist întreabă: Mai este posibil să fii uman?

Cred că, în prezent, nu ne paște o catastrofă mai mare decât cea provocată de progresul IA.

Efectele sale asupra sufletului omenesc și asupra a tot ceea ce face ca viața să merite trăită sunt atât de mari încât se află dincolo de înțelegerea unei minți omenești normale. În decursul istoriei nu am mai asistat la ceva cât de cât comparabil; doar așa se poate explica indiferența pe care o afișează mulți, chiar și acum, în ceasul al unsprezecelea.

Înainte de orice, mă gândesc la schimbările sociale și politice, schimbări care în prezent se întâmplă foarte rapid, nefiind neapărat inițiate de politicieni, ci luate în stăpânire inevitabil de guverne sau corporații care doresc controlul total asupra corpului, minții și spiritului omenesc, odată ce va exista tehnologia care permite așa ceva. Nu avem de a face neapărat cu un complot machiavellic, ci, mai curând, cu un oportunism machiavellic. Iată cum prosperă răul. Este adevărat că, în cea mai mare parte, sistemele de control și supraveghere sunt deja instalate pe internet, nebăgate în seamă de prea mulți dintre noi. Dar se pot întâmpla lucruri mult, mult mai rele.

Nicio schimbare, oricât de nocivă, nu este implementată fără a fi prezentată ca fiind un bine incontestabil. Nu trebuie decât să ne gândim că atrocitățile îngrozitoare din secolul XX au fost comise în numele unor așa-zise „idealuri înalte,” îdealuri la care nu se putea împotrivi niciun cetățean loial; cetățenii care, totuși, s-au împotrivit au „dispărut” rapid, au fost torturați și uciși.

În ultimii doi ani ați citit, probabil, relatări despre aplicații care pot citi și transcrie gândurile subiecților, în unele cazuri chiar înainte ca aceștia să le fi exprimat în gând. Aceste lucruri sunt dovedite științific. Desigur, aceste aparate dau speranță celor ce nu pot vorbi din cauza unor boli neuronale sau, mai frecvent, în urma unor accidente vascular-cerebrale; și niciun om cu suflet nu ar dori ca aceste persoane să fie lipsite de un asemenea ajutor prețios. Mă gândesc că s-ar putea ca, într-o bună zi, eu însumi să mă număr printre acești oameni. Dar cum de nu vedem la fel de clar că aceste aplicații pot fi utilizate de despoți pentru a avea un control total asupra populației, control de un tip la care tirani ca Stalin nu puteau nici să viseze? Iar dacă asemenea aplicații pot fi utilizate, fiți siguri că vor fi utilizate. Cu orice preț, trebuie să nu devenim „idioți utili” prin acceptarea nesăbuită a noilor tehnologii. Să fie clar: Nu pun la îndoială câtuși de puțin motivațiile echipelor care, cu pricepere și ingeniozitate, au făcut cu putință asemenea progrese. Motivele sunt una, și sunt anterioare, consecințele sunt alta, și sunt ulterioare.

Unii s-ar putea să creadă că toate asta sunt doar niște fantezii alarmiste. Dar trebuie să te străduiești realmente pentru a crede așa ceva. Trebuie să te prefaci a fi orb față de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Doar cu zece ani în urmă, era însă posibil să-ți trăiești viața – deși, un pic mai greu – fără un telefon mobil. În prezent, cei mai mulți dintre noi nu-și pot deschide un cont bancar sau nu pot face o programare la medic fără un telefon mobil. (În anumite regiuni, liniile telefonice terestre au fost întrerupte unilateral, iar, cu siguranță, așa vor arăta lucrurile în viitor.) Încerc să-mi folosesc telefonul mobil cât mai puțin posibil, dar cu toate astea, sunt nevoit să am unul la dispoziție. În prezent, până și bătrânii – chiar și copiii – se pare că până și cei fără adăpost – trebuie să aibă un telefon mobil la îndemână. Sunt foarte multe de spus despre această stare de lucruri din cauză efectului ineluctabil, generalizat pe care îl are asupra unei dezvoltări umane armonioase. Dar, pentru moment, nu mă gândesc decât la pierderea demnității și libertății umane, pierdere flagrantă și de proporții.

Gradul de supraveghere guvernamentală crește într-un ritm rapid. În Marea Britanie, eram mândri pe bună dreptate pentru faptul de a nu fi obligați să avem asupra noastră cărți de identitate. Tentativele anterioare de a-i obliga pe oameni să le accepte au fost respinse. Dar în prezent lumea este diferită, iar din cauza problemelor provocate în societate de imigrația masivă și ilegală, guvernul laburist plănuiește să le introducă foarte curând. Argumentele pro par să fie extrem de elocvente și trebuie să recunosc că multe țări europene civilizate au asemenea cărți de identitate de nu puțină vreme fără a fi devenit societății de tip totalitar. Până de curând, mai bine zis. Merită spus că aceste cărți de identitate nu au ferit țările respective de imigrația ilegală; iar noi suntem pe punctul de a adopta un asemenea sistem tocmai în clipa când un totalitarism „soft” (=nu chiar atât de soft) se instalează pe furiș, devenind realmente o notă dominantă al multor țări membre UE care depind de Bruxelles. Așadar, guvernul propune ceva util sau cedează pur și simplu în fața unui spirit al timpului (Zeitgeist) din ce în ce mai totalitar?

Gândiți-vă, apoi, că există o adevărată epidemie a furturilor de telefoane mobile. Conform Poliției Metropolitane, doar anul trecut, la Londra au fost furate aproximativ 80000 de telefoane mobile. Această stare de fapt este stresantă pentru păgubiți și reprezintă o gravă problemă de securitate. Țineți minte ce vă spun: nu peste multă vreme, un „idiot util” va avea ideea că este mult mai sigur ca fiecare bun cetățean să aibă inserat un cip care să poată fi „citit”: cu ajutorul lui, cetățeanul va putea să intre în clădiri, să-și facă cumpărăturile, să utilizeze transportul în comun, să facă programări la medic și operațiuni bancare, totul cu un singur gest. Pe de altă parte nu știm ce anume un cip care poate să fie „citit” poate el însuși să „citească”....

Desigur s-ar putea ca cea mai bună modalitate de identificare să fie amprenta digitală sau recunoașterea irisului, care, deși sunt indubitabil, metode invazive, sunt, totuși, mult mai sigure și mult mai puțin invazive decât orice cip.  Dar, în principiu, chiar și aceste metode vor permite guvernului sau corporației să ne supravegheze fiecare activitate, atât cele online, cât și cele offline,  să vadă ce cumpărăm, cu cine ne petrecem timpul, unde suntem în fiecare moment, și așa mai departe, cum fac deja sistemele de „credit social” din China și din alte societăți totalitare. Iar astfel de sisteme oferă „recompense” pentru a nu te abate de la linia de conduită impusă de stat: dacă spui ce nu trebuie sau ești văzut într-o companie nepotrivită, descoperi brusc că nu mai poți călători, că te-au dat afară de la servici sau din casă.

Pe lângă toate acestea, există și tehnologia bazată pe nanoparticule care poate fi pulverizate cu un spray astfel încât să nu fie detectată, nanoparticule ce sunt inhalate sau ingerate și care pot modifica starea psihică, mentală sau comportamentul. Aplicațiile acestei tehnologii sunt nenumărate, și foarte puține dintre ele sunt benefice.

Tot ceea ce am descris aici nu este decât vârful mic și ascuțit al problemei reprezentate de  ceea ce face IA, într-o manieră foarte abil mascată și puțin îngrijorătoare, cel puțin la suprafață, încercând să modifice natura umană. Am mai scris despre asta, mai ales altundeva, dar subiectul necesită mai mult spațiu decât am la dispoziție aici. Fără nicio îndoială, voi reveni la acest subiect. Cartea lui Paul Kingnorth Against the Machine: On the Unmaking of Humanity, carte aflată în curs de apariție, merită să fie citită de cei interesați de subiect. Dar rândurile pe care le-am scris aici s-au concentrat asupra posibilităților brutale și fățișe de control al minții, ce nu vor fi puse în practică peste un deceniu, ci peste doi ani, dacă este să dăm crezare zvonurilor provenite de la Forumul Economic Mondial. Tehnologia există deja, și nu face decât să se „amelioreze.”

Ce m-a determinat să scriu acest articol? O persoană simpatică și inteligentă mi-a spus dăunăzi - și nu era prima – că „IA va rămâne cu noi vreme îndelungată și trebuie să găsim o manieră de a trăi împreună cu ea.” Deși am înțeles de vroia să spună, cuvintele ei m-au dat fiori reci, și a trebuit să exprim un alt punct de vedere. Deoarece nu există amenințare mai mare ca IA, în acest moment fatalismul este sinucigaș. Suntem ca broa

sca aflată într-o cratiță cu apă pusă pe foc. Așa cum cei care, acum zece ani, nu doreau să aibă un telefon mobil, descoperă acum că viața este aproape imposibilă fără el, dacă o majoritate este sedusă să adopte noul marcaj electronic, oricare ar putea fi el, acesta va deveni curând inevitabil pentru toți. Așadar, aceasta este un apel, dacă nu (încă) la rezistență, la un scepticism extrem. Dar cu siguranță nu pentru reacții de entuziasm bezmetic, de genul „este atât de convenabil” sau „nu am nimic de ascuns.”

În prezent întâlnești frecvent atitudinea fatalistă că trebuie să trăim cu „ea,” indiferent ce ar fi „ea” (în acest caz, „ea” este, practic, tehnologia informației – IT). Dar acest sentiment este cu certitudine nedemn, pe lângă că este defetist într-o măsură care-l face să fie foarte neobișnuit din punct de vedere istoric. Ființele umane sunt cunoscute pentru faptul că s-au ridicat în masă împotriva tiraniei, că nu s-au ploconit în fața ei și că și-au asumat toate eventualele riscuri. Multe schimbări fără niciun rost se întâmplă tot timpul, și toțuși în loc de a le chestiona, le acceptăm pur și simplu ridicând din umeri. Cu siguranță că, deși par fără niciun rost pentru omul care este afectat de ele, acestea nu sunt neapărat lipsite de rost dintr-un alt punct de vedere: punctul de vedere al celor lacomi și înfometați de bani și putere. Înjosește umanitatea, controlează oamenii, învață-i să disprețuiască și să se revolte împotriva propriei lor naturi întrupate pentru a produce niște pioni identici și care pot fi schimbați între ei într-un joc pe care ei nu știu că îl joacă: un proiect excelent, în cadrul căruia bogații devin și mai bogați iar săracii devin mai săraci. Fă reduceri de personal și oferă distracții. Dar distracția nu este a noastră, pentru că, în timp ce IA îi scutește pe cei foarte bogați de și mai multe cheltuieli, îngăduindu-le să se descotorosească de oameni în companiile lor, această debarasare de oameni ne impune nouă, tuturor celorlalți, imensa povară a timpului irosit. Iar timpul tău este evaluat ca nefiind  nimic - absolut nimic.

Cine dintre noi nu constată că este mereu ocupat? Tinerii, cei de vârstă mijlocie și bătrânii o simt în egală măsură. Suntem toți săraci în privința timpului; iar timpul nu este fără valoare. Timpul este viață. În prezent, totul este împovărat cu atât de multă birocrație; iar birocrația se află într-o alianță nelegiuită cu IA. Împreună, ele reușesc să ne irosească timpul într-o măsură colosală. Ceva care, acum 10 ani, putea fi rezolvat rapid printr-un apel telefonic de 5 minute către o altă ființă umană, ce rămâneau încă niște vestigii ale bunului simț, în prezent presupune câteva ore de bătut pasul pe loc în bucle de tip MC Escher pe internet, de la o „platformă” la altă „platformă” mizerabilă, bucle din care nu există scăpare, deoarece nimic din ceea ce ni se oferă - și ești nevoit să alegi ceva – nu se potrivește cu situațiile reale de viață. Iar sistemul este de o stupiditate spectaculoasă. „Parolă nerecunoscută,” „cod care nu mai este valid,” „avem probleme cu sistemul nostru, vă rog încercați altă dată,” sau – favorita mea – „oops, ceva nu a funcționat...” Vor putea cei care cresc acum să recunoască cum altfel ar putea să arate viața, dacă ar fi mai mulți oameni în ea?

Și asta este doar ceea ce ni se întâmplă nouă. Ce se întâmplă cu acei oameni care și-au pierdut locurile de muncă în urma procesului de automatizare? Știm că a fi șomer, departe de a fi o cale spre timp liber și plăcere, este o autostradă spre depresie, un sentiment de absurditate și disperare.

De dragul umanității, vă rugăm să puneți întrebări, să fiți sceptici, să fiți conștienți. Nu considerați pur și simplu, fiecare atac violent ca inevitabil. Ripostați în ceea ce spuneți și în ceea ce faceți. Contrariul vieții nu este moartea, ci mașina. Tu nu ești o mașină, și orice persoană care sugerează că ești trebuie să fie corectată ferm, dar politicos. Rezistă împotriva acestei avalenșe a morții-mașină care vine peste noi – probabil peste doi ani. Putem avea o influență, putem avea instrumentele necesare: cel puțin, aceasta este starea de lucruri din prezent. Probabil că, peste câțiva ani, nu voi mai putea să scriu așa ceva. Dar, orice s-ar întâmpla, este mai demn să mori luptând decât să îngădui ca ultimii dintre noi să devină simpli roboți și sclavi. Luptați împreună cu mine.