De ce renaște interesul pentru ideile lui Carl Gustav Jung; câteva gânduri la 150 de ani de la nasterea sa
- Gnsp
- Jul 26
- 12 min read
Updated: Aug 29
"Jung scria într-un articol celebru,
"Yoga și Occidentul", că, intr-adevar,
yoga este un lucru extraordinar,
este nevoie de ea,
și că Occidentul iși va construi
propria sa yoga
pe aceleași principii externe,
dar pornind de la valorile creștine"
Mario Sorin Vasilescu
"Imaginaţia activă (imaginatio vera) pe care Jung o punea la lucru după suspendarea conştiinţei este privită astăzi, şi în Occident, cu mai multă înţelegere şi deschidere decît acum un secol, iar ceea ce s-a numit „recîştigarea sufletului“ şi depăşirea alienării spirituale a vremurilor noastre este considerată – nu doar în medii religioase, spiritualizate, sau new-agiste – un recurs inevitabil pentru înţelegerea propriei situări în lume. Pesemne doar aşa – printr-o schimbare interioară mai vastă decît sîntem dispuşi să acceptăm – cartea aceasta ezoterică despre experimentarea şi expunerea propriilor fantasme într-o formă dramatică a ajuns, după anul 2000, să fie un boom editorial în toate limbile în care a fost tradusă, în ciuda preţului prohibitiv (absolut firesc, de altfel) pentru reproducerea unui facsimil caligrafiat cu caractere gotice şi însoţit de picturi simbolice, mandale, desene dintr-altă lume"[...]
Simona Sora - Calea Sinelui
„Cine priveşte evenimentele din afară vede doar că ele au mai fost şi că sînt întotdeauna la fel. Cine însă le priveşte dinăuntru ştie că totul este nou. Lucrurile care se petrec sînt mereu aceleaşi. Adîncul creator al omului însă nu este mereu acelaşi. Lucrurile nu înseamnă nimic, ele înseamnă doar în noi. Noi creăm semnificaţia lucrurilor... Semnificaţia lucrurilor este suprasensul, care nu se află în lucruri şi nici în suflet, ci este zeul sălăşluind între lucruri şi suflet, mijlocitorul vieţii, calea, puntea şi trecerea dincolo.“ (C G Jung - Cartea Rosie)[traducerea Cartii Rosii in romana aici :
„Chemat sau nechemat, Dumnezeu va fi de faţă.” Vocatus atque non vocatus Deus aderit. Carl Gustav Jung o înscrisese pe frontonul casei sale de la Küsnacht. Era, potrivit unei scrisori din noiembrie 1960, maxima sub care trebuia să-şi conducă eforturile. „Am pus inscripţia ca să amintesc pacienţilor şi mie însumi: timor dei initium sapientae [frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, Proverbe 1,7]. Aici începe un drum nu mai puţin însemnat, pentru a ne apropia nu de «creştinism», ci de Dumnezeu însuşi, care e tema ultimă.” Cînd vorbeşte despre un alt drum decît cel religios, Jung nu are, probabil, decît intenţia de a marca ce ţintă capitală are demersul lui. E actul unui om modern care, cu îndrăzneala şi riscurile autonomiei sale de cercetare, se lansează spre un Principiu pe care îl recunoaşte drept esenţial pentru condiţia noastră.
A avea conştiinţa lui Dumnezeu – potrivit inscripţiei care consemna vechea spusă – înseamnă a avea conştiinţa prezenţei Lui care se bolteşte asupra întregului real, care nu admite încadrări regionale, nici căi exclusive. E un Pol fără de care nici o fărîmă de existent nu ar ţine, spre care şi alte intuiţii, şi alte perspective, şi alte drumuri decît cele „explicite”, „familiare”, „oficiale” sînt deschise. Un om credincios i-ar putea oare refuza Dumnezeului în care crede o asemenea nemărginită, universală prezenţă?"
Anca Manolescu - O spusă veche (fragment)
Despre "Sincronicitate' [concept capital al lui Jung]:
"În cartea sa despre "sincronicitate" (aş propune pentru synchronizität - "concomitenţă"), Jung povesteşte următoarea întîmplare: se află în cabinetul său, aşezat cu spatele spre o fereastră închisă. Stă de vorbă cu o tînără pacientă, care îi povesteşte un vis dintr-o perioadă de criză: se făcea că primeşte în dar un scarabeu de aur. Dintr-o dată, Jung aude un zgomot ciudat, venind dinspre fereastra din spate. Se întoarce, vede cum o insectă se loveşte, zburînd, de geam, deschide geamul şi prinde insecta în palmă, în clipa cînd tocmai intra în cameră. Era cea mai apropiată variantă posibilă a unui scarabeu de aur: cărăbuşul comun (Cetonia aurata) care, contrar obiceiurilor sale, simţise nevoia să pătrundă într-o cameră mai curînd întunecoasă, exact în acel moment special. Jung colecţionează şi alte asemenea fenomene şi încearcă să le găsească o explicaţie. Din punctul lui de vedere, e vorba de o activare spontană a "inconştientului colectiv". Emoţiile puternice (spaimă, suferinţă intensă etc.) au asupra individului efectul unei diminuări a conştienţei ("abaissement du niveau mental"), ceea ce lasă inconştientului un amplu spaţiu de joc, un teren de manifestare practic nelimitat. Inconştientul intră deci în acţiune, recoltează din inventarul său simbolic mesajul potrivit şi găseşte, totodată, modul optim de a exprima acest mesaj. Cărăbuşul, cum ştim, e un simbol regenerativ, o ilustrare clasică a temei renaşterii spirituale. Apariţia lui pe un fundal de criză e, aşadar, explicabilă şi de bun augur. Se pune, totuşi, întrebarea cum se face trecerea de la nivelul "subtil", al inconştientului, la cel fizic, al manifestării. Cine - sau ce - "lucrează" asupra cărăbuşului X, pentru a-l dirija, în momentul Y, către fereastra Z? Nu poţi decît să postulezi o fermă continuitate de substrat între lumea "spirituală" şi lumea fizică: nimic nu se întîmplă într-una fără ecou imediat în cealaltă. Iar ceea ce numim, îndeobşte, destin nu e decît un fenomen colateral al acestei continuităţi, efectul unor "concomitenţe" riguroase şi semnificative între "subtil" şi "imediat", între evident şi inevident. Frapantă este, de asemenea, precizia inserţiei destinale în detaliul vieţii cotidiene. "Regia" universală pare să funcţioneze "fără rest": nu există nimic atît de neînsemnat - nici măcar o gîză izbindu-se de-un geam - încît să nu aibă destin. Adică un rost şi o desfăşurare perfect desenate. Fiecare individ are un destin distinct, fiecare "întîmplare" are o logică proprie"
Andrei Plesu - Note berlineze (fragment)
Mai jos, cateva lucrari ale lui Jung accesibile online:
Arhetipurile si inconstientul colectiv:
Sincronicitatea - un principiu de conexiune a-cauzal:
[si, in continuare, explorari ulterioare:
LA SYNCHRONICITÉ L’ÂME ET LA SCIENCE
Hubert Reeves, Michel Cazenave, P. Solié, Hansueli F. Etter, Karl Pribram, Marie-Louise Von Franz]:
Tipuri psihologice:
Despre fenomenul spiritului in stiinta si arte :
Amintiri, vise , reflectii - convorbiri cu Aniella Jaffe :
"„Eu am fost un iubitor diletant de Jung si recunosc ca mi-a placut Jung mai ales pentru ca s-a despartit de Freud. E o motivatie subiectiva, dar care pentru mine a contat masiv”, a explicat filosoful Andrei Plesu, in cadrul dezbaterii pe marginea volumului Cartea Rosie, de C G Jung.
Visele in viziunea psihanalistilor
La Freud visul e un „cod" care se poate descifra.
La Jung, visul e „o lume", pe care trebuie sa o interpretezi, sa o asumi, sa o traiesti. Visul pentru Jung (si toata zona viziunii in general) este un univers, in care intri, din care risti sa nu mai poti sa iesi. El are o anumita realitate obiectiva. Meritul Cartii Rosii si al lui Jung in general este ca a trecut problema visului dintr-un registru intr-altul.
Sfantul Ioan Scararul spune ca exista un criteriu simplu sa deosebesti care vise sunt de la diavol si care sunt de la ingeri. Daca te scoli binedispus, sunt de la diavol. Daca te scoli mohorat, cu senzatia ca te asteapta iadul, atunci ai un mesaj angelic
El clasifica visele si viziunile (as spune pe orizontala), stabilind ca exista o tipologie. Sunt vise compensatorii, prospective, reductive, reactive s.a.m.d. Dar nu e o ierarhie pe verticala – un tip de ierarhie care s-a practicat in istoria interpretarii visului.
Sunt vise bune si vise rele. Sunt vise care vin de la Dumnezeu (sau de la mesagerii lui) si vise care vin de la diavol. Sunt vise care pot fi luate ca ghid si vise care te pot sminti. Adica exista astfel un dionisiac al acestei lumi, in care e greu sa te orientezi.
Jung n-a apucat sa afle ceea ce i-ar fi oferit Henry Corbin, cel care, cercetand universul iranian, a descoperit toate lucrurile astea. E vorba de o lume intermediara care sta intre corp si idee, spirit. Si in care, cu ajutorul imaginatiei asteia, poti sa deslusesti intelesuri ale sufletului propriu si ale sufletului colectiv.”
Nu incercati singuri ce a facut Jung
„Rasfoirea, parcurgerea acestei carti este, dupa parerea mea, o intreprindere riscanta, periculoasa. M-am gandit chiar ca ar trebui spus lucrul asta. Stiti ca sunt emisiuni de televiziune in care se arata cate o cascadorie, cate o jonglerie: apare scris pe ecran „Nu incercati singuri!”. Mi-am spus ca asa ceva trebuie scris pe o banderola in jurul acestei carti, pentru ca domeniul pe care ea il propune e un domeniu in care nu e de glumit.
Eu am fost un iubitor diletant de Jung si recunosc ca mi-a placut Jung mai ales pentru ca s-a despartit de Freud
A intra nepregatit, neasistat, fara suficient discernamant in acest domeniu e a te supune unui risc suprem. Jung insusi stia asta si a spus-o de-a lungul vietii lui. Au fost momente de acest tip cand un experiment psihic – ca cel pe care a incercat sa il consemneze in aceasta carte – te poate sminti.
Sunt oameni care, patrunsi mai mult sau mai putin intamplator in acest domeniu, si-au pierdut mintile. El stia ce-a patit Nietzsche, stia ce-a patit Holderlin si stia ce putea pati el insusi. Spune in mod expres, in mai multe randuri: „am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului, lucrurile sunt periculoase”.
De ce e periculos sa intri in zona in care a intrat Jung
„Pentru ca Jung pleaca de la principiul ca tot ce se intampla in acest nivel al realului trebuie luat drept o materie pe care trebuie sa o asumi, sa o analizezi, sa o traiesti, sa o interpretezi.
Jung, cu acest tip de discurs, descopera un nou teritoriu al realului – care nu este nici cel al corpului (al senzatiilor), nici cel al ideilor, nici cel al simplei emotivitati, ci este un univers in care se intalnesc toate astea, capatand chip.
Am crezut ca sunt in pragul unei schizofrenii, mi-am dat seama ca risc sa ajung o frunza manata in voie de briza spiritului
E un univers de tipul oglinzii, in care se reflecta si lumea de jos, si cea de sus. Si se intalnesc intr-un spatiu comun. Descoperind acest nivel al realului, Jung vorbeste despre o metoda care sa te ajute sa cunosti acest nivel.
Pentru lumea simturilor ai simturile, pentru lumea ideilor ai mintea, pentru asta ai imaginatia. Dar imaginatia e un cuvant echivoc, pentru ca imaginatia poate sa dea in limba romana si in altele limbi senzatia ca duce la inchipuire, la fantasmagorie. Or nu despre acest tip de imaginatie e vorba”.
Despre imaginatie
In cultura europeana si in cele orientale exista o traditie a deosebirii dintre imaginatia pasiva si cea activa, respectiv intre imaginatio vera (cea care e un instrument de cunoastere) si imaginatia care e un instrument divagatoriu.
E o distinctie facuta si de marile figuri ale culturii occidentale:
Voltaire vorbea despre o imaginatie pasiva si una activa.
Coleridge vorbea despre „fancy” si „imagination”.
„In Orient, Grigorie Palama vorbea despre imaginatia omeneasca si cea divina. Imaginatia divina seamana cu imaginatia lui Dumnezeu cand a creat lumea. Deci nu e o imaginatie care inchipuie lucruri, ci care le pune pe masa, le infiinteaza. Asta este instrumentul cu care lucreaza Jung.
[....]
Cand spune prin ce procedee si-a indus aceste stari, Jung spune ca ideea e sa te pui intr-o anumita stare, sa o lasi sa devina dominanta, sa o cureti de orice emotii colaterale si sa o lasi sa articuleze ea, in tine, un discurs. Or asta e un procedeu pe care il practica artistii in general.
Va aduceti aminte de Brancusi, care spunea „Greu nu e sa faci o lucrare. Greu e sa te pui in starea de a o face”. Or in aceasta privinta, suntem cu aceasta carte si cu acest tip de discurs al lui Jung intr-o zona a creativitatii. Dincolo de materialul stiintific pe care il propune, el produce si un obiect de arta. Cartea asta arata asa. El e si un creator. Adica imaginatio vera se combina putin si cu imaginatia cealalta”.
(Andrei Plesu - fragmente din interventiile la intalnirea de la Institutul Cultural Roman dedicata lui Jung si Cartii Rosii )
"Crestinii vor sa stie adesea de ce Dumnzeu nu le mai vorbeste, asa cum se crede ca a a facut in trecut. Cand mi se pune aceasta intrebare, ma gandesc intotdeauna la acel rabin care a raspuns cu urmatoarele cuvinte, cand a fost intrebat de ce Domnul, care le aparuse atat de frecvent oamenilor de odinioara, nu mai era vazut astazi de nimeni: "Astazi nu mai este nimeni capabil sa se aplece destul de jos".
Raspunsul este pertinent.
Suntem atat de fascinati, de absorbiti, de constiinta noastra subiectiva, ca am uitat faptul de notorietate milenara, ca Dumnezeu vorbeste mai ales in vise si viziuni"
C G Jung citat in: Michel Cazenave - Jung - experienta interioara (pag 27)
"La 77 de ani, profesorul Jung nu a pierdut nimic din extraordinara sa vitalitate, din uimitoarea sa tinerete [....].
-M-am gandit dintotdeauna la aceasta carte (Raspuns lui Iov), imi marturiseste profesorul Jung intr-o dupa amiaza pe terasa de la casa Eranos, dar am asteptat 40 de ani pana sa o scriu [....]
Marea problema a psihologiei - reia Jung, este reintegrarea contrariilor: o regasim pretutindeni si la toate nivelurile. In cartea mea Psiholgie si Alchimie (1944), m-am ocupat de integrarea lui Satan. caci atata vreme cat Satan nu este reintegrat, lumea nu este vindecata si omul nu este salvat.
Dar Satan reprezinta Răul si cum sa integrezi Răul?
Nu există decat o singura posibilitate: aceea de a-l asimila, adica de a-l ridica la nivelul constintei - de a-l constientiza. Este ceea ce alchimia numeste conjunctia celor doua principii. Căci, intr-adevar, alchimia reia si prelungeste crestinismul. Dupa alchimisti, crestinismul a salvat omul dar nu si Natura.
Alchimistul viseaza sa vinedece Lumea in totalitatea sa: Piatra Filosofala este conceputa ca Filius Macrocosmi, care vindecă Lumea.
Țelul ultim al Operei alchimice este apocatastasis, Salvarea cosmică .
Jung a vazut foarte bine ca alchimia, de la origini pana la sfarsit, n-a fost numai o pre-chimie, o "stiinta experimentala" embrionara - ci o tehnica spirituală: telul alchimistilor nu era sa studieze materia, ci sa elibereze spiritul din materie. Jung a ajuns la aceasta concluzie cititnd textele alchimistilor clasici"
(Mircea Eliade - fragment din consemnarea unei convorbiri cu C G Jung{Rev Secolul XX 1978 pag 25) in 1952, la una din intalnirile Eranos de la Ascona)
Concepte jungiene:
Jung și Gnoza creștină
„Între 1918 și 1926 îi studiasem în mod serios pe gnostici, deoarece și ei se confruntaseră cu lumea primordială a inconștientului. Se ocupaseră de conținuturile și imaginile sale, care erau vizibil contaminate de lumea pulsiunilor”."
„Pe-atunci inca eram cu totul prins de duhul acestei vremi și gîndeam altfel despre sufletul omenesc. Gîndeam și vorbeam mult despre suflet, știam multe cuvinte savante despre el, l-am judecat și am făcut din el un obiect științific. Nu mă gîndeam că sufletul meu nu poate fi obiectul judecății și al științei mele, ci mai degrabă judecata și știința mea sînt obiectul sufletului meu. De aceea duhul adîncului m-a silit să vorbesc cu sufletul meu, să-l chem ca pe o ființă vie, ființînd în sine însăși. Trebuia să-mi dau seama că îmi pierdusem sufletul”,"
„Treptat, în mine s-a produs o metamorfoză. În anul 1916 am simțit dorința de a da o formă creatoare trăirii mele interioare. Atunci și de atunci încolo, morții au devenit pentru mine, într-un mod tot mai clar, niște voci a ceea ce este fără de răspuns. Astfel, conversațiile cu morții, Septem Sermones ad Mortuos,
alcătuiau un fel de preludiu la ceea ce aveam de comunicat lumii în legătură cu inconștientul – un fel de schemă de ordonare și o interpretare a conținuturilor generale ale inconștientului”
"Intre gnoză și prezent traditia mi se părea a fi ruptă și mult timp nu mi-ar fi fost posibil să găsesc puntea care ducea de la gnosticism – sau neoplatonism – la prezent. Abia cînd am început să înțeleg alchimia, am realizat că din ea reiese legătura istorică cu gnosticismul, că prin alchimie se stabilește continuitatea de la trecut în prezent. Ca filosofie medievală a naturii ea arunca o punte atît spre trecut, și anume spre gnosticism, cît și spre viitor, spre psihologia modernă a inconștientului”
"Gnoza nu a fost pentru Jung doar una dintre referințe printre multe altele, ci el a întreținut cu gnosticii un gen de companionaj cvasipermanent, făcut din atracție și din respingere, care l-a ajutat - așa cum a făcut-o alchimia mai tîrziu - la elaborarea propriei psihologii." (Francoise Bonardel)
"Carl Jung interpretează gnosticismul în același mod în care interpretează alchimia: ca o contraparte veche a psihologiei sale analitice. Așa cum sunt interpretate de Jung, miturile gnostice descriu un proces aparent exterior, dar și interior, care este de fapt un proces psihologic complet interior. Progresia gnostică de la simpla existență corporală la redescoperirea scânteii imateriale prinse în corp și reunirea acestei scântei cu divinitatea imaterială simbolizează progresia jungiană de la simpla conștiință a egoului la redescoperirea inconștientului și integrarea egoului cu inconștientul pentru a forma sinele. Pentru Jung, gnosticii sunt echivalentul antic al pacienților jungieni din zilele noastre. Ambii constituie o elită psihologică. În timp ce majoritatea persoanelor sunt mulțumite de mijloacele tradiționale de conectare la inconștientul lor, gnosticii și jungienii sunt sensibili la deteriorarea acestor mijloace și caută altele noi. In timp ce, alternativ, majoritatea celorlalti ignoră cu totul existența inconștientului, gnosticii și jungienii sunt preocupați de acesta. (Robert Segal)
Cateva lucrari despre raporturile lui Jung cu Gnoza crestina :
The Search for Roots: C.G, Jung and the Tradition of Gnosis:
The Gnostic Jung - including "Seven Sermons to the Dead":
The Jung Codex :
Dintre articolele si evenimentele prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nasterea lui Jung :
Alte articole:
Critica lui Jung din perspectiva traditionalistă, rezumată intr-o notă a lui Rene Guenon:
„Prin teoria 'inconștientului colectiv' se crede că e posibil să se explice faptul că simbolul este 'anterior gândirii umane' și că el o depășește. Întrebarea reală, care pare să nici măcar nu fie pusă, ar fi să știm* în ce direcție este 'depășită' gândirea individuală*, dacă este* în jos*, așa cum pare să indice această apelare la așa-zisul 'inconștient',* sau "în sus", cum, dimpotrivă, afirmă în mod expres toate doctrinele tradiționale.”"
Rene Guenon - Scrieri pentru Regnabit
In postarile viitoare vom prezenta si critici (constructive) - din diverse perspective - ale ideilor si metodei lui Jung
precum si intersectiile lui Jung cu Yoga, hinduismul si alte practici sapientiale orientale ....
Comments