top of page

Despre o anume bunavoință - și despre o anume exigență…..

Updated: Aug 18, 2023




Am putea vorbi astăzi, de ziua onomastică a profesorului Vasilescu, despre toleranța și bunavoința sa - care proveneau, poate, și de la cea care îi patrona numele...


Apoi am putea, desigur, menționa contribuțiile sale la fundamentarea unui concept modern de yoga - care ține cont de noile situații și noile realități - rămânând, cu toate acestea, o manifestare a principiilor Tradiției.


Sau am putea discuta despre aducerea în actualitate, prin el, a "unor tehnici care au stat în adormire 800 de ani" în așteptarea vremii noastre - căreia îi erau destinate.


Am putea aduce, în sfârșit, în discuție, efortul său de a pune la punct acel modul de intrare în corectitudinea practicii yoga - Egonica - [dincolo de scopul său declarat, aceasta fiind și un demers de reconstrucție a ființei, de recuperare a naturalului și mai ales de "restaurare umană"*, în absența căruia tehnicile yoga sunt ineficiente sau sporesc dezechilibrele existente].


Dar întorcându-ne la ce am spus la început despre bunăvoința care îl caracteriza** pe profesorul Mario Vasilescu, nu putem trece cu vederea un aspect capital, despre care se vorbește din ce în ce mai puțin în rândul practicanților [dar din ce in ce mai mult în articolele academice (!)]: exigențele yogăi autentice. În fața posibilităților omului de astăzi, cunoașterea acestor exigențe l-a determinat pe profesorul nostru să spună, la un moment dat: "Daca ați avea în față un conducător al unei școli tradiționale, aici ar fi o baie de sânge la nivel moral".


Profesorul Vasilescu reamintea mereu că "fără inițiere nu există yoga" - și că de inițiere nu te poți apropia fără două condiții fundamentale: "calificarea" [skrt: adhikara] și '"dispoziția spirituală" [skrt : bhava].


Fără "calificare"*** nu există posibilitatea de a face față "probelor" [inerente] de pe drumul yogăi; mai important încă, lipsa "calificării" poate duce la interpretări eronate ale rezultatelor [intermediare sau temporare] ale practicii - cu consecințe uneori drastice.


Fără "dispoziția spirituală", rezultatele practicilor sunt deviate, ca, de exemplu, în cazul focalizării atenției - unde, în lipsa "dispoziției spirituale", perseverarea va duce, cel mai probabil, doar spre stări de genul prostrației - sau, în cel mai bun caz, la adormire.


Legat de acest ultim punct, profesorul nostru nu obosea să repete că lipsa atitudinii necesare este, de fapt, cauza ineficienței marilor tehnici clasice, astăzi; șl că lipsa "calificării", a "dispoziției spirituale", a "atitudinii" - duc la retragerea treptată a yogăi din lume****.


Poate ajunge "omul recent" la "demnitatea interioară" care să îl faca apt pentru inițiere? Poate fi generată/indusă/trezită o "dispoziție spirituală" - acolo unde ea nu doar că lipsește - dar a devenit dificil chiar și de conceput?


Am putea spune, fără să exagerăm prea mult, că 90% din ceea ce a predat profesorul nostru era îndreptat spre a ne face apți a îndeplini aceste exigențe care ne puteau da legitimitatea de a bate la poarta yogăi*****.

Iar acest lucru poate fi de fapt considerat cea mai importantă contribuție a sa - cât și expresia esențială a imensei bunăvoințe de care aminteam la început.


[pentru a ne face să înțelegem complexitatea problemei, ne-a spus la un moment dat o anecdotă despre Swami Omkarananda, care, întrebat fiind de un discipol: "Ce ne facem, swami - oamenii nu mai au calitati!" ar fi răspuns: "Atunci ne vom folosi de defectele lor!" ].


Despre toate acestea, într-o postare viitoare ....



* Cf si primei denumiri pe care o adoptă după 1990 grupul de practicieni condusi de el - Grupul Național de Yoga pentru Restaurare Umană

**"eu sunt profesor de <<cum sa vrei>>" - spunea ; si "vointa incepe de fapt prin bunavointa"

***"calificarea" aceasta include, alături de anumite "aptitudini", ca si anumite "abilitati" si un anumit tip de "demnitate interioara" - despre care va fi vorba intr-o postare ulterioara.

**** mai mult, inca, aceasta retragere este insotita de o "autoprotejare" - lasand in urma cercuri concentrice de capcane.

***** "de câte ori te intilnesti cu adevaratul mister al yogai si al initierii , afli un lucru ciudat : nu eu vreau sa fac yoga, oricit ar fi tenta de subiectivitate, nu eu renunt sa fac yoga, am fost primit sau am fost scos din acest lucru." [Mario Sorin Vasilescu, in Emisiunea " Yoga si parapsihologie"- TV SOTI, 1993]


61 views2 comments
Post: Blog2 Post
bottom of page