Botezul lui Hristos sau reîntoarcerea energiilor

Annick de Souzenelle, ne atrage atentia asupra botezului ca eveniment cosmic și antropologic fundamental, reprezentând trecerea de la starea de "animalitate" (omul biologic) la cea de "om adevărat", însamânțat divin. 

Din perspectiva sa asupra botezului s-ar putea sesiza câteva idei-cheie:

• Reîntoarcerea energiilor: Botezul lui Hristos este văzut ca o restabilire a fluxului corect al energiilor în ființa umană (alterat de "cădere"), marcând începutul procesului de transformare a "trupului de carne" în "trup de Slavă".

• Cufundarea în "Ape": simbolic reprezintă o intrare a omului în propriile profunzimi interioare, unde trebuie să înfrunte forțele haotice pentru a renaște.

• Samanța divină: botezul activează (si "programeaza" divin) "samanța divină" depusă de Dumnezeu în fiecare om. Procesul spiritual care in mod normal ar trebui sa urmeze botezului este cel de a face această samanță să germineze și să crească.

• Botezul de foc: Dincolo de botezul cu apă, Annick de Souzenelle vorbește despre un "botez de foc" ("matricea de foc"), care reprezintă etapa superioară de transmutare spirituală

• Identitatea spirituală: Prin botez, individul depășește legăturile pur biologice (familia de sânge) pentru a intra într-o ontologie nouă, unde Tatăl ceresc devine sursa reală de viață. 

  
  

Viziunea lui Annick de Souzenelle este detaliată în lucrări precum Simbolismul corpului uman și Femininul Ființei, unde analizează legătura dintre structura fizică a omului și devenirea sa spirituală prin tainele bisericii. 

Pentru cei care au parcurs deja lectura cartii Simbolismul corpului uman, reamintim mai jos capitolul despre Botez (si cateva scheme de baza):

Botezul lui Hristos sau reîntoarcerea energiilor

"Hristos, îmbrăcat în „haina de piele" a omenirii, purtând povara căderii ei, se supune condiţiilor impuse de devenirea spre o viaţă nouă. El îşi asumă traversarea triunghiului [inferior] primind din mîinile Precursorului botezul în apele Iordanului.

În limbajul mitului, labirintul ignoranţei nu e decît o variantă a Potopului.

Triunghiul inferior, lipsit de referinţa sa capitală, îşi pierde orice sens şi lasă lumea fizică şi psihică a lui „Ma“ pradă anarhiei. „Apele de jos“ nu mai reflectă „Apele de sus", ele îşi pierd sensul şi curg spre moarte;

Apele Iordanului se vor vărsa în Marea Moartă .

Cînd Hristos intră în Iordan, el întoarce apele spre obârșia lor.

 Psalmistul o spunea deja în chip profetic, cu o mie de ani înaintea evenimentului istoric:

„Ce ai tu, mare, de fugi,

Şi tu, lordanule, de te întorci înapoi?

Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci.

Şi voi, dealurilor, ca nişte miei? (Psalmul 114, 5-6).

Ce semnifică această jubilare cosmică, dacă nu faptul că lumea îşi regăseşte imaginea, că Ma reflectă din nou pe Mi şi se bucură să îmbrăţişeze în oglinda sa chipul ce îi dă frumuseţea şi raţiunea de a fi?

Ce înseamnă toate acestea, dacă nu faptul că de acum înainte Iordanul se va vărsa în Oceanul Primordial, sursă a tot ce e viaţă, Maim  în care Ma şi Mi se îmbrăţişează ca doi fraţi Într-o admirabilă împăcare?

Iar ceea ce e valabil pentru univers e valabil şi pentru fiecare dintre noi: 

asemenea Iordanului, coloana noastră vertebrală transportă energii destinate morţii încă de la naştere şi care se scurg în inutile hemoragii. Dar dacă rodeşte în noi sămânța divină, rana se închide, curentul îşi schimbă puţin cîte puţin direcţia şi întreaga noastră fiinţă se integrează în ritmul universal, dansând jubilarea lumii transfigurate.

Coborând în apele Iordanului, Hristos coboară în partea neîmplinită a omenirii.

Această imersiune, Tovel in ebraică, reprezintă punerea în mişcare a polului Tov al Pomului Cunoaşterii, Acest pol - „împlinit - lumină" - nu poate fi mobilizat decît prin perceperea neîmplinitului simbolizat de ape.

loan Botezătorul este, literal, „cel ce scufundă**.

Numele fluviului Iordan  poate fi citit Yared  Nun: „a coborî - peşte" . Hristos se face peşte pentru a coborî în adîncurile neîmplinitului.

Iordanul mai poate fi citit Reiș-Din: „Principiu al Legii". Legea drumului impune această coborâre anevoioasă. Dar îndurarea divină e prezentă şi vocea Tatălui se face auzită pentru a-l numi pe Cel ce o asumă: „Fiul Său preaiubit".

Prin imersiunea sa, Hristos reface drumul lui Adam cufundat în somnul-beznă, unde devine conştient de „partea sa de umbră",  de partea femeiască din el, cu care trebuie să se cunune pentru a-i regăsi energiile şi a-i desface sîmburele.

Hristos va lua asupra sa ceea ce Adam, împiedicat de Şarpe, n-a putut înfăptui.

în calitatea sa de al doilea Adam, Hristos este Vav-ul  Arhetipului Yod-HeVaw-He  şi leagă între ei cei doi He în cununia beznă-lumină. Vav cosmic, el uneşte întregul cosmos cu Yod,  creatul cu increatul: teofania Tatălui şi a Sfîntului Duh (sub formă de porumbel) care numeşte Fiul confirmă acest lucru.

Numit de Tată în lumea lui Mi, Hristos e numit de oameni în lumea lui Ma. O spune şi loan Botezătorul: „lată Mielul lui Dumnezeu" {loan, 1,29). Şi, mai departe: „eu vă botez cu apă. El vă va curăți cu foc". „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez"  .

Prepuț al cuvîntului, omul în haina de piele dispare, pentru ca să apară Hristos-Lumina.

Circumcizia lui Adam-omenire e astfel înfăptuită.

loan cel ce botează cu apă e sărbătorit de Biserica creştină în ziua solstiţiului de vară. În momentul cînd soarele exterior se află în punctul cel mai înalt al drumului său şi începe să coboare, Hristos, soarele interior, va începe să urce.

Această urcare a omenirii în Hristos începe prin botezul cu apă. loan Botezătorul este paznicul „Porţii Oamenilor" ; cel ce va fi decapitat.

loan Evanghelistul, Omul verde, este paznicul „Porţii zeilor"; el e sărbătorit la solstiţiul de iarnă.

Doar în momentul intrării sale în patrulater Omul intră eu adevărat în "cele douăsprezece luni ale anului" terestru; doar în acel moment îşi începe el întruparea. Copilăria, acest soare exterior, a fost numai un preludiu...