"Profeția Papilor" - câteva observații...
- Gnsp
- 2 days ago
- 7 min read
Updated: 9 hours ago
Fragmente din studiul lui Vasile Lovinescu:
"Considerații asupra ultimelor 12 devize din "Profeția Papilor" a Sfântului Malachie"
Nota:
Studiul ofera o extrem de rara posibilitate de a urmari desfasurarea unei analize de hermeneutica implicand cunostinte ce tin de “stiintele traditionale” (aceste “stiinte traditionale” fiind definite ca aplicatii ale Principiului metafizic la domeniul contingentului - in nivelul cosmologic); autorul insusi numeste “hermerica” metoda aplicata aici (in nota de subsol (1))

“...de vreo nouăzeci de ani încoace, cînd se deschide un conclav pentru alegerea unui papă, revistele, presa zilnică, cu milioanele ei de cititori, discută Profetia Sfântului Malachie, căutând să ghicească pe viitorul papă. prin caracterizările devizei respective…”
“Sub numele de Profeţie a Papilor, există o listă de 112 devize caracterizând 112 papi, începând cu Celestin II, în 1144, pînă la „Petrus Romanus”, ultimul papă al acestui ciclu, fapt limpede anunţat prin venirea, în vremea sa, a lui "Judex Tremendum”; aşa-zisa ,profeție” este atribuită Sfântului Malachie, arhiepiscop de Armagh, prieten si discipol al Sf. Bernard de Clairvaux. Textul nu a fost cunoscut sigur decît în jurul Conclavului din 1590; natural, istoricii, cu superstiția literei scrise și cu disprețul tradiției orale, consideră atribuirea ca un fals. Nu ne simțim deloc obligați să-i urmăm: știm că texte importante, cărți revelate chiar, au avut o lungă predanie orală, înainte de a se simți nevoia asternerii scrise...
Din punctul de vedere profan însă, atribuirea devizelor Sfântului Malachie apare incredibilă; or, trebuie să ne reamintim că cei vechi spuneau că elementul cel mai neverosimil, cel mai absurd dintr-un mit, este partea lui esențială, secretul lui adânc. Să reținem deci acest fapt în cursul celor ce urmează.
Există o bibliotecă întreagă asupra acestor „profeţii”, astfel încît ne este suficient să semnalăm că autorii erudiți si serioşi spun că, pînă în acest moment, toate devizele sînt corespunzătoare, fie că insistă asupra* unei particularități din viața, caracterul, blazonul pontifului vizat, fie că se referă la evenimente contemporane cu el; din cauza acestei precizii discuția asupra datei “profetiei” şi-a pierdut importanța: a desemna în secolul al XVI-lea pe papii contemporani cu Napoleon si cu primul război mondial prin devizele Aquila rapax și Religio depopulata este tot atât de extraordinar ca și cînd lucrul ar fi fost formulat în secolul al XII-lea.
Cunoașterea tardivă a „profeției” se poate explica și altfel: în primele secole nu i s-a dat atenție, deoarece devizele nu aveau un scop de propagandă și publicitate, dat fiind caracterul lor eliptic, sibilic.
Dar, cu timpul, cînd unele devize mai clare s-au dovedit juste interesul a crescut în măsura verificării istorice. Exactitatea formulelor a început să izbească. Cum să nu impresioneze faptul că Papa Pius VII, persecutat de Napoleon, prizonierul lui, are deviza "Aquila Rapax" și că Papa Benedict XV, contemporan cu primul război mondial, este desemnat „Religio Depopulata” ? Interesul a mers crescînd și a devenit pasiune, așa că de vreo nouăzeci de ani încoace, cînd se deschide un conclav pentru alegerea unui papă, revistele, presa zilnică, cu milioanele ei de cititori, discută Profetia Sfântului Malachie, căutând să ghicească pe viitorul papă. prin caracterizările devizei respective.
Poate acesta a fost scopul autorului lor: sa suscite discutii inversunate , contradictorii, distiland prin lupta, un “elixir”, un “soma”, un “ulei” necesar pentru funcționarea catifelată a unor “rotite” , in realitate rotemagne - cum le spune Dante— vehiculând Carul condus de Agni (Carul Mare — ca să-i dăm numele românesc), târându-ne pe toţi și Universul spre un destin inexorabil,
La un nivel superior, devizele au fost suscitate, pentru ca prin simpla lor formulare, publicä sau nu, a cărui expresie sînt, actualizează sentințe fără apel asupra sfârsitului de ciclu; căzute în domeniul public, suscită discuțiile de care vorbeam, creând in lumea intermediara o capilaritate, o zonă bună conducătoare, un fel de limfă prin care, substanța sentințelor trece în a treia lume, unde ele devin executorii.
Este ocazia sa arătăm care poate fi caracterul unor preziceri, si să incercăm o clasificare a lor
1) Plecând de jos in sus, avem pe acelea ale mediumurilor spiritiste. Controlul stäri de veghe fiind suspendat, inconstientul, pentru care anumite limitãri temporale sunt suprimate, poate sã reverse un fluviu de adeväruri și minciuni, confuze, incoerente si, uneori, neinteresante. Nu vedem de ce nu ar face aceasta si o brutà sau un cretin sub influența anumitor bäuturi sau a unui traumatism.
2) În al doilea rând, sînt vizionari cu psihic hipertrofiat, dar incadrați într-o religie; utilizati de organizații inițiatice serioase, cum se intâmpla mai de mult, relatau lucruri remarcabile ; altii, fãrã ocrotire, neincadrați într-o religie, fäcind o profesie din puterea lor, ca în timpurile noastre, amestecà inextricabil adeväruri cu locuri comune și minciuni.
3) Misticul prevede figurat fapte de o mult mai mare importançã, fãră sã le priceapã, de cele mai multe ori. Calitatea prezicerilor lui este pe măsura incadrärii sale tradiționale si cunoașterii doctrinare, ceea ce este destul de rar.
Același lucru se poate spune si despre unii sfinți, mai ales femei.
4) Pe un plan superior stau aceia care, stăpâni pe anumite științe tradiționale (stiinta numerelor, a literelor, a ciclurilor, a astrologiei), pot prevedea cu exactitate viitorul, admițând că ar consimți sã-si aplice stința pe planul inferior al previziunii.
5) Incomparabil mai sus, sint fiintele care, suprimind condifia temporalã, adică situându-se între gradele de Adept minor si Adept major, între perpetuitate si Eternul prezent, nu pot prezice propriu-zis, pentru că timpul nu mai existã pentru ei. Ca atare, ce nevoie ar avea de o stiintã divinatorie, când sînt tot atît de prezenti in anul 970 ca si in 1970 ?
Dupã pärerea noasträ, devizele Sfintului Malachie s-ar putea incadra in punctele 4 si 5, adică sint faptul unei personalități (sau al unui colectiv) stăpână pe anumite științe tradiționale sau posedând realizãri inițiatice superioare.
René Guénon, într-o importantà dare de seamã asupra cărtii lui Piobb despre Profetia Papilor, le desparte in două grupuri. Unul de 100 de formule, divizindu-se ca si Divina Comedia in 1 + 3 x 33, ceea ce arata ca Guénon recunoaște antichitatea, autenticitalca, calitatea devizelor. Celätalt grup constituie un cerc zodiacal de 12 formule, in care ultima formulă, Petrus Romanus, este incadrată intr-o frazã, ceea ce o deosebește izbitor de celelalte devize, frazä in care este anunțat limpede sfarsitul actualului ciclu pământesc.
,In extrema persecutione Sacrae Romanae Ecclesiare se debit Petrus Romanus qui pascet aves in multos tribulationibus ; quibus transactis, civitas septicolis diructur et Judex tremendus judicalit populum."
„In ultima persecuție a Sfintei Biserici Romane va ședea Petrus Romanus, care va paste oile in timpul multor tribulațiuni ; odată acestea depäsite, cetatea pe șapte coline (Roma - n.n.) va fi distrusã si Judecătorul înfricoșat va judeca poporul."
Aceastà ultimă indicație indreptäțește sã situăm deviza în semnul zodiacal al Vărsätorului, penultimul ciclu mic pământesc din ciclul mare solar.
Dacã se face scizurã între primele 100 devize si ultimele 12, este probabil din cauza desfasurãrii acestora într-o dimensiune specialã a timpului.
Iată ultimele 12 devize :
1. Crux de Cruce - atribuită papei Pius IX (1846-1878)
2. Lumen in Coelo - atribuitã papei Leon XIII (1878-1903)
3. Ignis in Terra - atribuitã papei Pius X (1903-1914)
4. Religio depopulata - atribuită papei Benedict XV (1914-1922)
5. Fides Intreprida - atribuită papei Pius XI (1922-1939)
6. Pastor Angelicus - atribuită papei Pius XII (1939-1958)
7. Pastor et Nauta - atribuitã papei Ioan XXIII (1958-1963)
8. Flos Florum - atribuită papei Paul VI (1963-1978)
9. De mediate lunae - atribuită papei Jean-Paul I (26 aug. 1978-28 sept. 1978)
10. De Labore Solis - atribuità papei Jean-Paul II (1978-)
11. De Gloria Olivae
12. Petrus Romanus
Devizele papilor aparțin simbolismului temporal pe un dublu motiv: cuprind si situeazã evenimentele ce se desfasoarà de-a lungul ultimelor secole ale prezentei umanitäti, apoi sint formule de calegoria mantra, pronunțăndu-se in timp. Or, iatã cã Guénon vorbeste de Zodiac, in cazul ulimelor 12 devize, deci de o reprezentare spațială a ciclului, care este o succesiune in timp.
A reprezenta timpul printr-o figurã geometricã este o spațializare a lui, este evident; cu alte cuvinte este o näzuintã, o cäutare, o questã a cvadraturii cercului. Aceastã constatare ne îndeamnã sã reprezentăm spațial, nu numai ultimele 12 formule, ci si pe primele o sutã ; poate ne vor da astfel câteva din secretele lor. Transmutarea in simultaneitate a unei succesiuni temporale este un fel de a colabora cu Marele Arhitect al Universului in vederea spațializärii timpului, in transformarea Cosmosului într-un templu, simbolizatã de coborirea Ierusalimului Ceresc la sfirsitul ciclului.
Sint mai multe feluri de a reprezenta geometric(1] cele 112 formule, prin linie si cerc. Ținând seama de repartiția primelor o sutà in 1 +3 x 33, le putem figura prin trei linii a cîte 33 formule, plus un punct; dar punctul find nereprezentabil, nu este o figurà geometricã si atunci, dacă sintem siliti sã considerăm una din linii ca fiind compusă din 34 formule, ne intrebăm care este a o suta formulă ? Sã nu cădem in cursa de a lua din listă pe aceea care corespunde cu acest numãr.
Problema nu este atât de simplã - am zice, simplistã. in realitate. răspunsul este tor atât de greu ca si gäsirea celui de-al o sutălea Nume Necunoscut al lui Dumnezeu, după cele nouăzeci si nouă cunoscute, Ca si găsirea celui de al o sutălea cantec din Divina Comedie, cheie a Poemului dantesc. Cu alte cuvine, Profetia Papilor Este o invitație nu numai la găsirea ,Cuadraturii Cerculuil", ci si a „Cuvântului pierdut". simboluri spațiale și temporale ale aceluiași lucru, reintegrare in centrul nostru si al lumii, prin răspunsul adecvat la intrebarea pusa de “Pazitorul pragului”

Deci, prima figură, ca punct de plecare și material brut, ar fi următoarea
Linia centrală este Arborele Vieții cu Soarele în vârf , cele două laterale reprezintă Arborele Binelui și al Răului. Figura este prezentată de Guenon în Simbolismul Crucii. Este identică cu Arborele Sephirotic , cercul fiind Sephira Keter (2)

O altă figură, tot atât de sumară, dar semnificând ceva, este figura 2. Cele trei linii sunt în prelungire orizontală. Cercul (= Soarele spiritual) răsare deasupra Apelor Primordiale.
În figura 3 ni se arată cele trei linii tot unite, dar așezate vertical, axial, reprezentând Arborele Lumii, în vârf cu fructul lui, Soarele.

Cele trei linii formând un triunghi (fig.4) , având de data aceasta cercul în centru. Este simbolul binecunoscut al deltei. Muntele cu Caverna din centrul lui, deși caverna este de cele mai multe ori figurată de un triunghi mai mic, invers. Dar triunghiul nu se înscrie firesc într-un cerc? Avem un simbol al imanenței și al Centrului suprem ocultat

Menționam în treacăt figura 5, pe care am desenat-o pentru că este echivalentă cu figura 3 , Soarele în vârful Axei lumii, de data aceasta reprezentată de un alt simbol axial, iramida sau muntele punând mai bine ăn relief ideea de ierarhie spirituală, omenească și îngerească

*Vezi și Daniel Reju, Les Prophéties De Saint Malachie, Monaco, Editions du Racher, 1979.
(1) Studiul de fata este o ilustrare a unei metode tipic hermetiste constand in schematizarea simbolurilor . Prin intermediul liniilor, cercurilor si semicercurilor se obtin niste figuri geometrice a caror semnificatie corespunde orizontului simbolic evocat. In cazul de fata, motivele apartin kabbalei medievale
Vasile Lovinescu - "Considerații asupra ultimelor 12 devize din "Profeția Papilor" a Sfântului Malachie" - fragmente
(in volumul Incantatia sangelui, Institutul European, 1993 )
Cititi intreg studiul aici :
Comentários