Poziția lui Jung în problema religiei, una dintre cele mai interesante și mai nuanțate adoptate vreodată de un psiholog, a trezit numeroase discuții şi controverse. Teologii l-au acuzat de «psihologism», iar psihologii şi psihanaliștii de «misticism». . Spre deosebire de Freud - care deriva religia din inconștientul personal (complexul patern) şi o considera un fenomen trecător, o «iluzie», pe care știința o va risipi - Jung atribuie religiei perenitatea pe care o au arhetipurile inconștientului colectiv din care derivă, adică eternitate. Funcția religiei este nu numai perenă, ci şi vitală, în măsura în care asigură, într-o formă simbolică, legătura dintre inconștientul colectiv și conștiința. Dacă astfel de afirmații pot fi catalogate drept «mistice», va decide cititorul prin lectură proprie. După cum, aceeași lectură va decide dacă opțiunea lui Jung de a-și limita cercetarea doar la faptele accesibile psihologiei (simboluri și credințe religioase) poate fi calificată drept reducționism psihologic. «Zeii sunt personificări ale conținuturilor inconștiente, căci ei provin spontan din activitatea psihică inconștienta… Mă lovesc adesea de concepția eronată că abordarea sau explicarea psihologică a lui Dumnezeu reduce totul la psihologie. De fapt, nu este vorba despre Dumnezeu, ci despre reprezentări ale lui Dumnezeu, asa cum am subliniat întotdeauna. Astfel de reprezentări și imagini sunt create de oameni și aparțin, deci, psihologiei.» C.G. Jung «Crucea înseamnă ordinea opusă neordonatului, respectiv haoticului mulțimii amorfe. Ea este de fapt unul dintre simbolurile originare ale ordinii… În domeniul proceselor psihice, ea îndeplinește funcția unui punct central care generează ordine și apare, de aceea, în stările de dezordine psihică, sub forma mardalei împărțita în patru.»
Nota:
Volumul conține și textul - capital pentru un practician modern - "Yoga și Occidentul"
Comentarios