Opinia lui Phillip K Dick era că scriitorii de Sci-Fi înșiși sunt, cumva, "precogs"
Capacitatea unor autori clasici de science-fiction de a sesiza cu o acuitate și senzitivitate mai mare decat restul oamenilor tendințele, posibilitățile de schimbare și liniile de evoluție - la nivelul tehnologiei, societății, civilizației și chiar al speciei umane - nu a trecut neobservată :
Ceea ce a atras atenția și celor care sunt preocupați - și interesați - de prospectarea și controlul viitorului:
How science fiction has been a tool for understanding and living through rapid technological change.
Sau chiar:
Este interesant de observat și relația unor nume importante din Sci-Fi - atât din literatură cât și din cinema - cu diverse organizații, și think-tanks, cu preocupări de "proiectare" civilizatională, în acest teaser realizat de Carl James :
Partea problematică vine însă când ajungem la ceea ce au scris Ray Bradbury, și Phillip K Dick, Poul Anderson, Asimov, Forster, Herbert, Verne, Wells, Huxley, Orwell și Vonnegut - precum și mulți alții, care au descris uneori un viitor distopic, marcat de progrese stranii.......
""......Mulți dintre scriitorii de S.F. sunt puțin "desincronizati" , pentru că nu ar putea sa fie fără ruptură prezența lor în lumea asta. Mulți sunt, cum am spus, sunt usor "plecați la plimbare". Dar această "plecare la plimbare" este un lucru care ne este extrem de folos, pentru ca sunt puși de undeva, de cei care i-au lăsat să fie așa ceva, să fie purtători de cuvânt ai Infinitului, să ne avertizeze și să ne spună niște adevăruri teribile ......" (Mario Sorin Vasilescu, 2014)