Studiul ritmurilor și ciclurilor are un rol important în Yoga - atât în ce privește integrarea subsistemelor interne ale ființei umane* cât și integrarea sistemului uman în supra-sistemele care îl ordonează si informează.
"Orice lucru în natură este supus ritmurilor acesteia și termină prin a genera el însuși ritmuri interne și externe".
"Ființa umana se naște din ritmuri și naște ritmuri".
"Oamenii se îmbolnăvesc pentru că se abat de la principiul Ritmului".
"Sănătatea = stare de rezonanță, când toate ritmurile intra-umane sunt în armonie intrinsecă și extrinsecă, endogenă și exogenă". (Mario Sorin Vasilescu)
Diversele ritmuri și cicluri țes ordinea atât în interior cât și în exterior - de la cel respirator și circulator (sau cel de alternare a emisferelor cerebrale) , la ritmul zi/noapte, apoi la cel al sezoanelor cald și rece, trecând apoi de la ciclurile lunare și solare la marile cicluri astrale și ajungând în final la cel fundamental (din punct de vedere al concepției yoga) - cel al creației și resorbției în nemanifestat a Universului.
Toate civilizațiile vechi, conștiente - într-o forma sau alta - de aceste realități, au avut forme rituale care mediau relația cu acestea.
Tradiția vede ciclul anual divizat în doua jumătăți, "ascendenta" și "descendenta", deschizându-se respectiv către cele doua "porți" solstițiale de iarnă și de vară: prima este perioada drumului soarelui către nord (uttarayana) mergând dinspre solstițiul de iarnă spre solstițiul de vară, a doua jumătate este cea a drumului soarelui către sud (dakshinayana) , mergând de la solstițiul de vara către solstițiul de iarna. In tradiția hindusa, faza "ascendenta" este pusa in raport cu deva-yana, iar faza "descendentă" cu pitr-yana, ceea ce coincide exact cu desemnările celor doua porți - "poarta oamenilor" si "poarta zeilor" .
In ciclul anual, solstițiile de iarnă și vară sunt cele două puncte care corespund respectiv Nordului și Sudului în ordine spatiala, la fel cum echinocțiile de primăvara și toamna corespund Orientului și Occidentului.
Axa solstițială joaca rolul unui ax relativ vertical în raport cu axa echinocțiala . Solstițiile pot fi considerate "poli" ai anului - poli ai lumii temporale. [ ...] In acest mod se realizează legătura dintre cele doua modalități simbolice - simbolismul spațial și simbolismul temporal.
In cazul zilei, jumătatea ascendentă este de la miezul nopții la amiază, jumătatea descendentă - de la amiază la miezul nopții corespunzând iernii și nordului, amiaza - verii și sudului; dimineața corespunde primăverii și estului (partea in care răsare soarele), seara corespunde toamnei și vestului (partea în care apune soarele).
Astfel, fazele zilei, ca și cele ale lunii - dar la scara mai redusa- reproduc în mod analogic fazele anului; la fel se petrec lucrurile cu orice ciclu care, indiferent de intindere, se divide in mod natural conform aceleiași legi cuaternare . Potrivit simbolismului creștin, nașterea lui Avatara nu numai ca are loc la solstițiul de iarna, dar si la miezul noptii; ea este deci în dubla corespondenta cu "poarta zeilor" (Rene Guenon - Simboluri fundamentale ale stiintei sacre)
Mai jos, Angkor Wat - doar unul din multele site-uri sacre de pe tot globul care sunt atent calculate pentru a se alinia cu Soarele la momentul Echinocțiului :de primăvara
Alte câteva site-uri:
Chichen Itza, Mnajdra (Malta), Chaco Canyon, (New Mexico), Loughcrew Cairns (Irlanda):
Importanța ritmurilor în cultura si civilizație a fost sesizata de mai multi gânditori , intre care se pot menționa Matyla Ghyka sau Gaston Georgel:
Astrologic, echinocțiul de primăvară marchează întotdeauna începutul perioadei marcate de semnul Berbecului și sosirea oficială a unui nou an zodiacal. În timp ce calendarele noastre convenționale încep anul la 1 ianuarie, adevăratul an zodiacal vine când Soarele intră în Berbec. Fiind primul semn din zodiac și semn cardinal de Foc , această energie este marcata de curaj, eliberare și inițiativa, aducându-ne o invitație (sau chiar o cerinta) de a porni într-o nouă călătorie.
"Şi poate văzând florile și copacii cum renasc în acest început de primăvară, veți dori să renașteți și voi din cenușa somnului de iarnă – sau a indolenței de până acum, căci singura pasăre Phoenix poate fi Omul, când tinde sincer spre contopirea cu natura care l-a născut."
(Mario Sorin Vasilescu)
*Profesorul Vasilescu numea respiratia "metronomul" fiintei umane