" Este drept, descifrarea limbajului simbolic yoghin este un drum lung, greu, extrem de complex, necesitând corelare interdisciplinară multiplă, de la genetică și biologie evoluționistă la psihologie și antropologie, de la sociologie și ecologie la semiotică și psiholingvistică, etc. Dar efortul acesta considerabil este pe deplin justificat de procesul de expansiune cvasiexplozivá a practicii Yoga în întreaga lume contemporana, proces controlabil doar prin pertecta cunoaștere și înțelegere nu doar a detaliilor de execuție a nenumăratelor procedee yoghine, ci mai ales, a sensului lor precis, a scopului urmarit de ele, de intreaga practică in general !
Căci s-a pus si se mai pune întrebarea: «in fond, de ce Yoga?». Acuzațiile bazate în general pe asa-zisele argumente ca: «modă», «snobism exotic», «obscurantism», «import de cultură» sunt infirmate nu numai de răspândirea în lume a tehnicilor Yoga în progresie geometrică, ci mai ales prin demonstrarea aplicabilității sale universale, dată fiind identitatea structurală fundamentala a oamenilor de pretutindeni. Dar motivația principală este alta. Mult discutata secătuire a rezervelor energetice terestre a eclipsat nepermis de mult acuta penurie de energie bio-psihică a însăși ființei umane, erodată de impactul civilizației frenetice, de explozia informațională, de poluare... Or, de la primele investigații științifice, s-a constatat că prin regulile sale de viata rațională, prin exercițiile sale psihofiziologice de stimulare corporală, de respirație, de concentrare mintala, Yoga, corect înțeleasă și practicată, oferă omului un înalt randament creativ-productiv, o rapida recuperare psihosomatică post-efort, o tendință continuă de perfecționare, de optimizare a personalitătil sale.
Înțelegem astfel trecerea actuală de la Yoga indiană la o practică universală, de la un grup restrâns la marile mase umane Într-o largă varietate de forme - nu întotdeauna corecte - situație ce impune accelerarea descifrării codului simbolic prin care textele clasice (Yoga Shastra) au încifrat o valoroasă experientă multimilenară. Aceasta cu atât mai mult cu cit caracterul ermetic, uneori voit nebulos (ca în limbajul tantric «intențional») (1) . menit a evita devalorizarea informațiilor sau riscurile practicii incorecte de către cei neinițiați, poate deruta pe neavizați. Imensul eșafodaj informațional din Yoga, elaborat pe parcursul a zeci de veacuri, a căutat forme cat mai concise și dense de consemnare și transmitere a experientei acumulate într-o manieră specifică vremii respective. Dar simbolurile utilizate inițial au suferit mutații dintre cele mai neașteptate, direcțiile diferitelor scoli diversificându-le extraordinar conținutul, trecerea timpului operând și ea învăluiri, repetate mascări ale sensului originar. Un lucru este însă sigur: întreaga Yoga este bazata dintru început pe observarea minuțioasă a vieții în toate aspectele el, pe studiul naturii și legilor ei, pe căutarea sincera a adevărului în om și în afara lui, în viu și neviu.
[ Mario Sorin Vasilescu - Yoga (III) - Semnificatia descifrarii limbajului simbolic, revista Stiinta si Tehnica]
"...] majoritatea specialiştilor de azi evită să Infrunte veritabila «junglă» de informațil existente, preferind să slefuiască la infinit citeva procedee arhicunoscute (dar nu şi Intelesel), să străbată mereu si mereu aceleaşi poteci bătătorite, să jongleze cu afirmatii depăşite nu ca esentă (realmente valoroasă), ci ca interpretare. Se ignoră, sau si mai grav, se neagă continua lupta dintre vechi si nou din sinul fenomenului yoghin, uitindu-se că Yoga, veriga intre natura umana si conditia umană, este ca si ele de o infinita maleabilitate si plasticitate.
Din acest motiv, Insasi intelegerea bagajului tehnic este limitata (in cel mai bun caz la fizio si psihoterapie adjuvante), eficienta fiind astfel diminuată. Dacă in numeroase cazuri efectul practicii este sub nivelul asteptat - cel precizat de textele clasice (Yoga-Shastra) si confirmat de cercetările recente - aceasta o datoram faptului că, judecindu-le simplist, ingust, le rupem de contextul integralitatil flintel omenesti. punindu-ne in situatia de a ne multumi cu fårimituril. Practicienii, experții, exegeții trebuie sa înțeleagă că Yoga nu poate fi Inchisa in sertare restrictive, indiferent de etichete, si că tehnicile Yoga nu sint tablete de luat la nevoie, ci reprezinta aspectul Instrumental al modului de viață complex, Intens si evoluționist postulat de Yoga.
lată de ce, din 1973, am început treptat să studiem si sa evidențiem o serie de structuri exprimabile prin modele ce permit sesizarea simultană a coordonatelor permanente cit si a multiplelor relații ce constituie dinamica internă a Yogal, adică a oamenilor confruntați cu el, cu natura, cu spatiul si cu timpul, într-un nesfârșit efort de perfectionare. Primele rezultate, încurajatoare, se datorează tocmai faptului că, provenind din realitatea obiectivă, uriașul amalgam al problematicii yoghine se pretează neforțat studiului prin conceptele teoriei generale a sistemelor (Îndeosebi ale teoriei informației), prin prisma praxiologiei, precum şi prin metoda analizei structurale, sarcina fiind mult usurată de Impresionanta impregnare dialectică ce penetrează concepția yoghina începând cu însăși numele sistemului (termenul sanskrit Yoga însemnând unirea creatoare a contrariilor).
Mario Sorin Vasilescu - Yoga intre mit si stiinta (II) . Structura si dinamica in Yoga Integrala
Sterilitate şi eroare - iată citeva din atributele nedorite ale discutiilor actuale despre Yoga. Cauzele sint multiple. Un motiv major al constituie si slaba preocupare a exegetilor moderni pentru sistematizari si clasificari adecvate, in primul rind la nivelul cel mai accesibil nouă - bagajul tehnic yoghin. Ce! ce parcurge miile de titluri, apărute anual pe această temă, este socat de excesiva, de brutala simplificare a clasificărilor, precum şi de ambiguitatea definitiilor (generată de necunoasterea interferentelor subtile dintre categoriile de tehnici Yoga). Or, aceste interferente sunt cognoscibile doar prin experiment direct, nu in mod livresc! Nu e mai putin adevărat că şi volumul datelor este imens: in cei minimum 15 000 de ani scurşi de la prima scânteie conceptual-practică identificată (fresca rupestră de la Addaura, Sicilia) cît şi în cei peste 4 500-5000 de ani de la cristalizarea Yogăi clasice indiene (Mohenjo-Daro, Harappa), acumularea de idei, norme si tehnici a căpătat proportii fabuloase (numai o catalogare sumară enumera peste 30 000 de exercitii de concentrare şi meditatie!). Un alt obstacol serios este confuzia dintre tipurile de exercitii, pe de o parte, şi manierele de executie, pe de altă parte. Faptul că, practicat într-o manieră sau intr-alta, orice procedeu yoghin generează efecte adesea opuse sau foarte diferite nu poate statua asimilarea modalitatilor de executie drept tipologil sau matrice de clasificare. Şi aceasta pentru că orice tehnică Yoga poate fi practicată, poate fi trecută prin aproape toate manierele cunoscute. Astfel, fiecare exercitiu poate fi abordat activ (fizic sau mental-voluntar) sau pasiv (lăsînd corpul in voia gravitației sau mentalul in receptie pasivă, contemplativa); de asemenea, orice procedeu poate fi executat concret (muscular, pozitional, audibil etc.) sau doar imaginativ (pratika) ... cele două faze putându-se alterna sau reuni. Fiecare tehnică poate stimula sau relaxa dupădorinta prin modul de executie. In alta ordine de idei, la nivelul fiecărui exercitiu putem actiona (in functie de temperament, de stadiul de executie, de scopul urmarit etc.) prin releele constientului sau subconştientului. Revenind la taxonomie, så mai precizam o greseala grosolana: divizarea procedeelor Yoga (atit după aspectul exterior cit şi după efectul cel mai uşor de sesizat) in fizice, psihice si mentale, uitandu-se că fiinta umană este un tot unitar si dinamic, nu o simpla suma statica de planuri componente! Dacă nenumaratele exercitii s-au născut tocmai datorită extremei complexitati omeneşti, ele incercind să ofere cat mai multe posibilitati de autocunoastere, autocontrol şi automodelare, de rezonanță cu propria noastră structură, tot ele işi datorează insă valoarea capacitatii lor de a afecta Integral omul, oferindu-i o evoluţie sincronă pe toate planurile sale, Yoga dovedindu-se astfel o veritabilă gramatică combinatorie a tuturor manifestărilor posibile fiintei, apare evident că toate clasificarile răman relative, pur didactice şi orientative, fiecare tehnică putind fi pe rand clasată în orice spatiu al tabloului. Există însă un punct de reper permanent, un alement modal esential, si anume starea concentrativ-participativă totalà (ekagrata), caracteristică fundamentală a Yogai,
Mario Sorin Vasilescu - Tehnicile Yoga : necesitati taxonomice
(1) Mircea Eliade - Yoga: nemurire si libertate, Ed Humanitas pag 351 Nota VI, 10: Despre “limbajul intentional”
