In loc de C.V.

Era toamna lui 1991, când student la psihologie fiind, am intrat la invitația entuziastă a unui
prieten la o conferință la Sala Dales. În fololiul nu prea confortabil al acelor vremi, am simțit
aceeași senzație descrisă de împătimiții mașinilor de clasă: spatele lipit de spetează și suflul
respirator stupefiat! În fața spectacolului revărsat abundent dinspre lector către sală, nu am
avut nici măcar timp să gândesc „ce-i asta?”. Uluiala, fascinația, sentimentul înțelegerii a ceva
ce scapă totuși printre degetele minții, m-au purtat de la un capăt la altul. Aceea a fost prima
mea întâlnire cu Mario Vasilescu și sistemul complex al gândirii și practicii sale yoga, aşa
cum a primit-o, a trăit-o şi a dăruit-o . Conferința era „Fizica şi metafizica punctului”.
După atâţia ani de căutări şi practică, uimirea în faţa realităţii ne-exotice devoalate ochilor mei
de către maestru, a rămas aceeaşi. Chiar dacă între timp, aparent nimic nu mai este la fel.

Silviu Vladislav