În era "information overload",

într-o lume manipulată și manipulantă , recurgem în mod natural la yoga ca la o soluție optimă  pentru "aurul cenusiu"

1. La nivelul hardware-lui cerebral, Yoga poate interveni în nenumărate modalități: 

În primul rând, putem obține o trofie, o hrănire strict localizată, imposibilă prin alte mijloace. Astfel, urdhva-asanas (pozițiile corporale inverse) asigură perfecta irigare sanguină, aportu! de oxigen și materii hrănitoare, drenarea și refacerea țesuturilor, stimularea energetică etc. Prin aceste poziții. ca și prin multe altele, se obține un joc hormonal echilibrat, cu răsunet favorabil şi în fiziologia pentru sine a etajului cerebral.

​

 Foarte multe asanas realizeazà,  prin manipularea coloanei vertebrale (implicit a măduvei), o stimulare mecano-refiexă controlată a mecanismelor encefalice.

Numeroase tehnici de activare psihoenergetica prin respirație pranayama produc, pe lângă o abundentă oxigenare a creierului, și ameliorarea ritmicității sale funcționale De asemenea, toate tehnicile citate, dar mai ales Kriyas-Kalpas (modalități de detoxifiere) elimină rapid și total toxinele de dezasimilație, dezinhibând mecanismele diferitelor etaje, scăzând tensiunea de funcționare, prevenind uzura și prelungind timpul său de utilizare. Mai presus de exercițiile în sIne, oricare ar fi ele, modul de viață yoghin, prin alternarea regulată între efortul intens, dar rațional, și relaxarea profundă, menține perfecta funcționalitate a suportului gândirii și simțirii noastre.

2. La nivel de software cerebral, Yoga oferă posibilități de intervenție şi optimizare pe toate direcțiile fundamentale ale manifestărilor psiho-intelectuale. 

​

Se descriu astfel: Raja- Yoga, prin care obținem autocontrolul direct al proceselor gândirii prin intermediul tehnicilor meditative; Jnana-Yoga (Yoga cunoaşterii logice) prin care ne putem dezvolta și stăpâni gândirea logică dincolo de limitele logicii bivalente, spre o logică continuă (superioară chiar modelului Mc Naughton) necesară înțelegerii și percepției spațiu-timp a unități existenței; energia imensă a stärilor afective poate fi controlată și drijiată prin Bhakti-Yoga (Yoga afectivității);  ​posibilitatea utilizării ei în însuși procesul cognitiv; reuniunea eforturilor pe diferitele planuri -  intelectual, psiho-comportamental, moral etc. se poate realiza prin Karma -Yoga (Yoga acțiunii). 

Existența vie atât a grupului de Yogas tantrice, precum și a unor forme speciale, ca Rajadhiraja-Yoga (tradusă liber prin Yoga supramentalä) conduce la o tulburătoare ipoteză, aceea a posibilului acces la unele forme de gândire încă neexploatate, latente. potențiale (cu un posibil sediu în «Terra incognita» a celor 9 zecimi cerebrale amintite), bazate pe un contact direct cu câmpul informațional. Deşi aparent hazardată, ipoteza avansată se susține prin însăşi existența procedeelor şi a straniilor, dar concludentelor lor efecte, o riguroasă  serie de cercetări devenind pe deplin justificată.

3. Revenind pe tărâmul posibilităților şi practicilor deja acceptate, să notăm că toate tipurile unilaterale de Yoga menționate nu sunt decât componente complementare ale unicului eşafodaj numit Purna Yoga (Yoga integralā) şi servesc drept puncte de plecare în practica fiecăruia, în funcție de necesitäțile și de posibilitățile sale inițiale. Rezultă  că, de la un anumit moment, practicianul va acționa asupra tuturor planurilor sale, asigurându-și astfel o dezvoltare integrală.

În ultimă instanță, toate tipurile de Yoga, toate exercițiile se bazează pe o intensă concentrare mentală și pe o totală participare psihică. Ori, cercetările inițiate la începutul anilor '80 (îndeosebi de echipa dr. Richard  Miller) au confirmat că, respectând condițiile amintite, individul își activează o serie de capacitäți latente -  începând cu regenerarea dirijată a țesuturilor, continuând cu potențarea reciprocă a emisfereIor cerebrale și cu depășirea contradicției funcționale dintre cortex și  etajele subcorticale ș.a m.d. 

Să le analizam succint.

S-a observat si demonstrat (Yesudian,van Lysebeth, Gitananda, Motoyama, Miller, Rama) că simpla dirijare a atenției asupra unei zone organice produce o vasodilatație locală implicând un aport trofic mult mai substanțial,  deci și o regenerare a țesuturilor. În cazul aparatului  cerebral (hardware), o dovadă senzațională a reprezentat-o în acest sens o comunicare a dr. Carlo Patrian (Milano), pionier al cercetării științifice a yogăi în Italia, care, cu probe evidente, a demonstrat indubitabil că practica susținută a meditației yoghine duce la creșterea - infimă, dar reală - a densității și greutäții encefalice. Este un fapt, nu o ipotezå.  Un fapt care se coroborează cu un aspect al teoriei lui  E. Macovschi, și anume cu afirmația conform căreia substanța noesică, substratul material al gândirii,  se formează, prin modificări evolutive, cantitative şi calitative, din materia biostructurată, apårută, la rândul ei, din materia organică obișnuită. Adăugând și observația că majoritatea legăturilor nervoase (sinapsele) se formează după naștere, structurându-se sub influența mediului (J. Delgado) şi a efortului de integrare în mediu, putem considera că -  date fiind excepționala intensitate și  complexitate a procedeelor yoghine - evoluția -  materie organica -  materie biostructurată -  materie noesică este mult accelerată, practicianul   Yoga dispunând de un substrat al gândirii în continuă dezvoltare și perfecționare.

Referitor la potențarea reciprocă a emisferelor  cerebrale, bagajul tehnic yoghin poate stimula separat specificul fiecărei emisfere, dar mai ales le poate armoniza, contopindu-le proprietățile într-un tot unitar -  instrument de mare valoare cognitivă. 

​

Cât despre raportul cortex (conştientul)-  mezencefalo-diencefal  (subconștientul), relaxarea (audasinyasthith), somnul lucid (Yoga-Nidra) și multe alte tipuri de meditații reușesc să convertească tensiunile, refulările stocate în subconștient în energie creativă.

Să reținem că Yoga duce in timp, atât la optimizarea datumului nativ cât și ia activarea zonelor  latente cerebrale încă neutilizate.

​

Mario Sorin Vasilescu - Yoga - intre mit și știință  (VII), 1981 - (fragment)