"Triadele" Nativității

Icoana Nativitatii , Manastirea Docheiariou, 1568

"Întreaga scenă a Nașterii Domnului care este redată de Matei şi Luca în succesiunea momentelor ei principale va fi admirabil cuprinsă în simultaneitatea ei celestă de iconografia ortodoxă .

În axul icoanei Nașterii este un munte în interiorul căruia e peștera în care s-a născut Iisus. Muntele și peștera sunt simboluri complementare ale esenței și substanței, sunt o imago mundi.

Microcosmic, peștera este inima omului în care se naște Iisus.

Axul este marcat în cer de steaua magilor care s-a oprit deasupra peșterii în clipa nașterii. Steaua ca pol celest, muntele ca pol terestru şi peștera ca sân matern, ca uter cosmic, formează o triada căreia îi vor raspunde o serie de alte triade nu mai puțin semnificative.

Iisus încadrat de Sf. Fecioară și de Iosif este o triada umană .

Boul, măgarul și oile sunt triada animală: prin simbolul măgarului este prezent, ca să-și prezinte supunerea, chiar infernul.

Îngerii din cer, regii magi și păstorii sunt triada umanității înseși.

Aceste triade, dintre care unele cu vârful în sus, altele cu vârful în jos, formează o imensa pecete a lui Solomon, simbol al întregului cosmos în centrul caruia sta Iisus."

Florin Mihaescu - Simbol si Ortodoxie

Excurs : Muntele și peștera

"Am văzut că există o strânsă legătură între munte și peșteră, în sensul că ambele sunt considerate simboluri ale centrelor spirituale, la fel ca, din motive evidente, toate simbolurile axiale sau polare, printre care muntele este, de fapt, unul dintre cele mai importante. În acest sens, vom menționa că peștera trebuie considerată ca fiind situată sub munte sau în interiorul acestuia, astfel încât să se afle, de asemenea, pe axă, ceea ce întărește și mai mult legătura dintre cele două simboluri, fiecare dintre ele fiind, într-un anumit sens, complementul celuilalt. Trebuie remarcat însă, pentru a le putea „plasa” exact în relație unul cu celălalt, că muntele are o semnificație mai primordială decât peștera: acest lucru se datorează faptului că este vizibil din exterior, am putea spune chiar că este cel mai vizibil obiect din toate părțile, în timp ce, dimpotrivă, peștera este, așa cum am spus, un loc care este în esență ascuns și închis. Se poate deduce cu ușurință din aceasta că reprezentarea centrului spiritual prin munte corespunde perioadei originale a umanității terestre, în timpul căreia adevărul era pe deplin accesibil tuturor (de unde și numele Satya-Yuga, vârful muntelui fiind Satya-Loka, sau „locul adevărului”).

Dar când, datorită cursului descendent al ciclului, acest adevăr era doar în sfera unei elite mai mult sau mai puțin restrânse (ceea ce coincide cu începutul inițierii în sensul său strict) și a devenit ascuns de majoritatea oamenilor, atunci peștera a devenit un simbol mai potrivit pentru centrul spiritual și, ulterior, pentru sanctuarele inițiatice care sunt imaginile sale. Printr-o astfel de schimbare, centrul nu a părăsit muntele, ca să spunem așa, ci s-a retras doar de la vârful său în interiorul său. Pe de altă parte, aceeași schimbare este într-un fel o inversare prin care, așa cum am explicat în altă parte, „lumea celestă”, indicată de înălțimea muntelui deasupra suprafeței pământului, a devenit într-un anumit sens „lumea subterană” (deși, în realitate, nu lumea celestă s-a schimbat, ci condițiile lumii exterioare și, în consecință, relația dintre cele două lumi), iar această inversare este reprezentată de figurile schematice respective ale muntelui și ale peșterii, care exprimă în același timp complementaritatea lor.

După cum s-a menționat deja, figura muntelui, precum și cea a piramidei și a movilei, care sunt echivalentele sale, este un triunghi cu vârful îndreptat în sus. Cea a peșterii, dimpotrivă, este un triunghi al cărui vârf este îndreptat în jos și care este, prin urmare, inversul celuilalt.

 Acest triunghi inversat este, de asemenea, figura inimii și a cupei, cu care inima este în general asimilată în simbolism, așa cum am arătat în legătură cu Sfântul Graal. Să adăugăm că aceste ultime simboluri și altele asemenea se referă, dintr-un punct de vedere mai general, la principiul pasiv sau feminin al manifestării universale sau la unul dintre aspectele sale, în timp ce cele reprezentate de

triunghiul drept se referă la principiul activ sau masculin, ceea ce confirmă complementaritatea în cauză. Pe de altă parte, dacă cele două triunghiuri sunt plasate unul sub celălalt, ceea ce corespunde poziției peșterii sub munte, se va observa că triunghiul inferior poate fi considerat ca reflexia triunghiului superior;

• 

  
  

  
  

După cum s-a menționat deja, figura muntelui, precum și cea a piramidei și a movilei, care sunt echivalentele sale, este un triunghi cu vârful îndreptat în sus. Cea a peșterii, dimpotrivă, este un triunghi al cărui vârf este îndreptat în jos și care este, prin urmare, inversul celuilalt.

 Acest triunghi inversat este, de asemenea, figura inimii și a cupei, cu care inima este în general asimilată în simbolism, așa cum am arătat în legătură cu Sfântul Graal. Să adăugăm că aceste ultime simboluri și altele asemenea se referă, dintr-un punct de vedere mai general, la principiul pasiv sau feminin al manifestării universale sau la unul dintre aspectele sale, în timp ce cele reprezentate de

triunghiul cu varful in sus se referă la principiul activ sau masculin, ceea ce confirmă complementaritatea în cauză. Pe de altă parte, dacă cele două triunghiuri sunt plasate unul sub celălalt, ceea ce corespunde poziției peșterii sub munte, se va observa că triunghiul inferior poate fi considerat ca reflexia triunghiului superior;

• 

iar această idee de reflexie exprimă cel mai bine relația unui simbol derivat

cu un simbol primordial, în conformitate cu relația deja menționată dintre munte și peșteră ca reprezentări succesive ale centrului spiritual în diferite faze ale dezvoltării ciclice.

Rene Guenon- Muntele si grota (In : Simboluri fundamentale ale stiintei sacre)

Excurs : "Exilul egiptean poate fi (dintr-o perspectiva esoterica) însăși contactul lui Iisus cu sursa Misterelor vechiului imperiu, conform traditiei depozitar al "germenilor" salvati din catastrofa Potopului.

Iisus reuneste astfel o traditie dispărută cu noua traditie pe care o întemeiază . 

Sa remarcam, în acest sens, ca steaua care i-a călăuzit pe Magi venind dinspre  rasarit spre apus pâna la Ierusalim, pare sa se fi îndreptat apoi de la nord la sud pâna la Bethleem (situat la sud de Ierusalim).

 Ierusalimul devine astfel locul de întâlnire a unei traditii rasaritene (semite) cu o traditie nordica (hiperboreana ), devine Cetatea pacii , centrul spiritual al noii lumi."

"Magii formeaza triada initiatică a centrului lumii

care se supune acum noului centru în care Iisus este Mântuitor, Mesia si Uns."

"Magii aduc ca omagiu si închinare Regelui Lumii aur, smirna, si tamâie (Mt. 2.11),

simboluri ale Împaratului, Profetului si Sacerdotului."

Florin Mihaescu - Simbol si Ortodoxie

Adoration of the Magi by Albrecht Düre

Trei Crai de la răsărit, de Anton Pann

Din Omiliile Sf. Grigore Palamas la nasterea Domnului [fragmente] :

 „Cel ce şade pe heruvimi, Dumnezeu, vine azi pe pământ ca un prunc; vine Cel la care serafimii cei cu şase aripi nu pot să privească şi nu numai că nu pot vedea fiinţa Lui, dar, nici strălucirea slavei Lui neputând-o privi neabătut, sunt nevoiţi cu aripile să îşi acopere feţele. Cel care pe toate le ţine, Cel care a legat pe diavolul, este înfăşurat în scutece mici şi legat cu modeste legături şi cingători. Cel care are bogăţia comorii nedeşertate vine să rabde o atât de lucie sărăcie, încât nu are loc nici într-o casă de oaspeţi”.

" „Pentru aceasta, nu înger, nu om, ci Însuşi Domnul a venit şi ne-a mântuit pe noi, făcându-Se om ca noi, pentru noi şi rămânând în acelaşi timp Dumnezeu fără schimbare”

„Căci nimic din veac din cele săvârşite de Dumnezeu, nimic nu a fost mai de obşte folositor şi mai dumnezeiesc decât cele ce ţin de naşterea lui Hristos„

„De aceea, aşadar, a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, plecând cerurile, şi S-a făcut Fiu al omului, şi acestea şi alte asemenea a spus şi a făcut, şi pătimind până la sfârşit, a murit pentru noi şi a înviat şi iarăşi S-a înălţat la ceruri ca să ne facă pe noi cereşti, nemuritori şi fii ai lui Dumnezeu” .