top of page

Alan Watts despre Crăciun

Updated: Dec 25, 2022



(Andrei Rubliov - Icoana Nativitatii)



Iată două fragmente în care Alan Watts vorbește despre Crăciun.

Oferiți-vă timp pentru a le citi pe amândouă. Dacă al doilea fragment vă întristează, reveniți la cel dintâi, amintindu-vă că Eternitatea este întrupată, aici și acum, luminând, dinăuntru, fiecare clipă.


”Tradiția susține că în momentul nașterii Domnului întreaga Natură a stat pe loc de parcă timpul însuși a suferit o sincopă și s-a oprit din curgere, și că șocul unei liniști atât de stranii și de subite a fost cunoscut tuturor creaturilor, astfel încât, preț de o clipă, Întruparea lui Dumnezeu a fost revelată întregului univers. După cum ne spune Legenda Aurea, „ea a fost revelată tuturor regnurilor de creaturi, de la pietre, care sunt cel mai jos pe scara Creației, până la îngeri, care sunt în vârful ierarhiei.” Ea a fost făcută cunoscută pietrei prin năruirea subită a Templului Etern al Păcii” de la Roma, în legătură cu care oracolul lui Apollo a profetizat că va dăinui până în ziua când o fecioară va da naștere unui copil. Ea a fost făcută cunoscută apei, căci în aceeași noapte, o cișmea de la Roma a fost preschimbată în fântână de ulei. Ea a fost făcută cunoscută plantelor, căci viile din Cades au înflorit subit, au dat struguri și au făcut vin. Ea a fost făcută cunoscută animalelor, boului și asinului prezenți în staul. Ea a fost făcută cunoscută păsărilor, căci la miezul nopții cocoșul a cântat ca în zori. Ea a fost făcută cunoscută îngerilor, căci întreaga Oaste a Cerului a coborât pe pământ și a strălucit cu putere în jurul grotei, prefăcând noaptea în zi.”


Mituri și Ritualuri în Creștinism, pp. 155-156

(Ed. Herald 2020)


„Chiar înainte de începerea Postului, care avea rostul unei perioade de trei-patru săptămâni de asceză pentru a ne pregăti de sărbătoare, străzile sunt decorate ca de Crăciun, beteala sclipeşte în magazine, care îşi prezintă deja oferta festivă, din difuzoare se aude murmurul colindelor, aşa că suntem plictisiţi de Venite Adoremus cu mult înaintea Crăciunului. În majoritatea caselor, brazii sunt deja împodobiţi, iar, pe măsură ce se apropie ziua cea mare, sunt înconjuraţi de pachete lucioase cu panglici sclipitoare, de parcă darurile pe care le conţin sunt destinate unor prinţi. Până atunci, s-au organizat petreceri de Crăciun în şcoli şi birouri înainte ca ele să fie închise şi oamenii să plece în vacanţă, astfel că, în Ajunul Crăciunului, chefurile sunt pe sfârşite. Cu toate astea, pachetele sunt tot sub brad, iar ghetele sunt lângă șemineu.

Când, în sfârşit, vine Ziua Cea Mare, copiii sunt cuprinşi de frenezie. După ce au stat treji aproape toată noaptea, ei sunt nerăbdători să ia cât mai repede micul dejun, apoi sfâşie acele pachete aurii şi argintii, de parcă s-ar aştepta să găsească acolo Elixirul Vieţii sau Piatra Filosofală. La prânz, sufrageria arată ca şi cum un camion cu deşeuri din hârtie ar fi intrat într-un magazin de jucării, devastându-l – bucăţi de carton contorsionat, hârtie de împachetat şi panglici, cravate, păpuşi cu fundul în sus, şine pentru trenuleţe electrice, costume de astronaut, bombe atomice din plastic şi batoane de ciocolată împrăştiate peste tot: ornamente pentru brad sfărâmate, maşini sport în miniatură, pistoale cu apă, sticle de whiskey şi baloane. O oră mai tărziu, copiii plâng în hohote sau urlă, trebuind să fie goniţi din casă pentru a putea aduna mizeria şi a face loc cinei de Crăciun. De aceea, perioada Crăciunului este petrecută având stomacul întors pe dos, răceli şi gripă, iar de Revellion, adulţii se îmbată criţă pentru a da totul uitării.”


Fragmente din Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine ești – pp. 156 -157

(Ed. Herald, 2012)




37 views0 comments

Comments


Post: Blog2 Post
bottom of page