"In prima instanta ceea ce am simtit eu a fost un fel de sthirata kriya facuta, insa cu tot trupul; acel spatiu dintre doua coate in care luam contact cu imposibilul (teribilul contact cu imposibilul !) din sthirata kriya il regaseam mult mai puternic si mai dens in efortul facut in carnea mea. Pur si simplu nu puteam trece prin zid oricat m-am sfortat cu toata puterea mea si toate strategiile care mi-au venit in minte in acel moment. Clipa in care ne-am intors si am facut pasul in fata am simtit-o foarte libera: sosise timpul sa fac pasul in fata, sau mai degraba sosise timpul sa se faca pasul in fata. Totusi nu am inteles cum eram in Previitor in acel moment. Mergand prin sala in acest culoar al Previitorului aveam acea senzatie ca imi scapa ceva, ca am o ceata peste putinta mea de a intelege in acel moment si dupa cateva clipe tot mergand si crezand totusi ca chiar mergem cu totii "defazati" putin de la prezentul de dinainte am simtit acea perceptie (pentru putin timp, e adevarat) a fiintei mele "lungite" de-a lungul mai multor Acum-uri, in care ipostazele de Acum-uri sunt unite intr-un fir unitar si atunci am inceput sa merg cu mare grija pe langa izoprene, caci un fel de perdea putin-stravezie ne despartea pe toti de ipostazele noastre care stateau jos culcate pe izoprene, in aceleasi locuri care acum se iveau ca fiind "goale".
Ma gandesc daca nu cumva aceasta "cenzura" de perceptie simultana a ACUM-urilor este una de protectie pentru om.
Desi simt ca mi-au scapat foarte multe lucruri, totusi simt ca am fost cand trebuie si unde trebuie si ca ceva e Bine.
