Vraman Pranayama

Daca reiau aceasta tehnica o fac din multiple motive.

Unul ar fi valoarea intrinseca, terapeutica si profilactica a acestui procedeu de ...

Daca reiau aceasta tehnica o fac din multiple motive.

Unul ar fi valoarea intrinseca, terapeutica si profilactica a acestui procedeu de control energetic prin respiraþie.
Un alt îndemn îl aflu în valentele ritmice ale exercitiului, valente capabile a reacorda orchestra cam dezorientata a tesuturilor si functiilor organismului nostru.

Dar ceea ce ma ispiteste cel mai mult este caracterul sau eminamente dinamic, obligatoriu dinamic as zice, caci Vraman Pranayama se practica doar în mers!

Mersul înseamna miscare, iar miscarea e tot una cu viata, viata noastra cea de toate zilele.

Mersul înseamna nu numai o translatie prin camp gravitational pe una sau alta din directiile cardinale (fapt major, caci interferenta dinamica cu gravitatia naste energii neasteptate si, pana de curand, practic necunoscute stiintei), ci semnifica însasi concretizarea dreptului imprescriptibil al fiintelor de a se deplasa în timp si spatiu, de a-si manifesta independenta, de a evita zacerea mortifianta, de a putea alerga dupa Lumina si Adevar.

Mers înseamna libertate si angajare constienta în efervescenta evolutiei Existentei. Sic!

Vraman Pranayama se poate practica, ce-i drept, oriunde putem, chiar si-n perimetrul de asfalt încins al strazilor. Dar adevarata sa voluptate si eficienta i-o descoperim acolo unde stapana este clorofila, unde se valureste iarba, unde freamata a vorbire arborii, unde explodeaza mirosul florilor.

Doar aici omul se afla cu adevarat la intersectia campului de forta al emanatiilor telurice cu frontul de unde sosind neîncetat din Cosmosul înconjurator. Renuntati (mare sacrificiu, nu?) de buna voie, pentru o ora macar, la ecranarea pagubitoare si fals protectoare a podelelor si tavanului, a asfaltului si a norilor de fum ...

Tehnic, exercitiul e foarte simplu, importanta fiind starea noastra sufleteasca.

Practic, utilizam începutul, mijlocul si sfarsitul plimbarii noastre, de fiecare data cateva minute (de la 2-3 minute spre 6-7 minute).

Începem haladuirea lasand pasii si respiratia sa se ritmeze de la sine. Cand mersul a devenit normal si placut, începem sa inspiram 4 pasi si sa expiram exact 6 pasi.

Respiratiile, perfect ritmate si sincronizate cu numarul de pasi sunt profunde dar nu fortate. Dupa cateva minute (si mai ales la primul semn de oboseala) întrerupem pentru a reveni la o respiratie normala.

Pe la mijlocul hoinarelii ne reluam ritmul 4-6, pentru ca ultimele minute sa le dedicam aceleiasi preocupari.

Deci 3 serii de 2-3 minute de mers special, între serii (grosul plimbarii) lasand respiratia obisnuita.

În timp, putem ajunge la 6-7 minute pe serie si, de asemenea, la ritmul 6 pasi inspir, 8 pasi expir.

Dupa cateva saptamani (sau luni, prudenta fiind prezenta), ajungem la o limita de 8 pasi inspir si 12 pasi expir (la primul semn de sufocare sau cand simtim nevoia unei inspiratii compensatorii revenim la 6-8 sau chiar 4-6).

Dincolo de detaliile tehnice, spuneam mai sus ca primordiala este atitudinea noastra. Ramaneti tot timpul într-o stare de dragoste si respect pentru frumusetile ce va înconjoara si vi se daruie, ele n-au aflat, ignorantele, ce-i aia egoism.

În timpul seriilor imaginati-va ca absorbiti toata forta din aer si plante, pentru ca la expiratie sa daruiti tot, va daruiti pe voi odata cu aerul expirat, sa simtiti ca radiati, ca emanati, ca valorati într-adevar ceva. Caci nu stiti cata omenie si frumusete e în voi ...