Autor: cristim
Data: 30-Jan-2003 15:19
Caucazian, 40 de ani, constitutie oarecum atletica, 181 cm inaltime, 61 cm circumferinta capului, greutate variind intre 69-71 kg, ochi verzi-gri, heterosexual, inginer, stangaci. Inca nu port ochelari. Am memorie scurta si selectiva. N-am voce si nici cine stie ce ureche muzicala. De aceea imi place cam orice muzica, mai putin hip-hop, punk, jazz experimental, house, manele si muzica de camera.
Imi place umorul, chiar si atunci cand sunt eu bagat la mijloc. De bascalie, sarcasme si ironii inguste m-am plictisit inca de pe vremea cand le practicam eu pe seama altora cu mult succes. Miros de la mare distanta damful de smecherie, rautate, prostie si inteligentza de aprozar.
Fost consumator inrait de carne de vaca si porc, participant activ la sacrificarea porcilor, viteilor, oilor, mieilor si iepurilor care ulterior intrau in menu. In prezent iubitor de animale si militant activ pentru drepturile lor, alimentatie preponderent lacto-vegetariana. Totusi, cu rare insertii de carnitza de pui si peste. Dupa un trecut glorios de consumator de tuica de cazan, vin de podgorie si bere de unde se nimerea, m-am linistit. S-au implinit patru zile de cand n-am mai baut nici macar o bere.
Fost baiat de bani (relativ) gata, singur la parinti, botezat la vreme. Simtz moral si critic excesiv de acut, surprinzator chiar si pentru mine. Amator si practicant de sporturi individuale (atletism, tir, tenis, plus marcator de goluri la fotbal). 2 ani si mai bine de kyokushinkai sub indrumarea lui Sensei Leonardo Voinescu, in catacombele regimului de trista amintire.
Armata facuta dupa facultate (aveam pile) la arma Geniu unde am invatat sa minez si sa distrug fel de fel de obiective (poduri, drumuri, cladiri, oameni etc) si sa construiesc altele (mai putin oameni si alte fiinte vii), din diverse ratiuni. Stagiul indeplinit in perioada agitatiei din decembrie ’89, in Bucuresti. Din fericire nu am impuscat pe nimeni, desi aveam glont pe teava in cateva situatii interesante.
Dumnezeu m-a scutit de vreo pasiune pentru stiintele exacte, oferindu-mi in compensatie o emisfera cerebrala dreapta de toata splendoarea, de unde mi se si trage sinistra stangacie. N-am prea inteles de ce a trebuit sa invat la liceu si la facultate despre integralele duble si triple. De aceea ma plictiseste teribil demonstratia de la ecuatia coardei vibrante. Ma enerveaza cumplit demonstratia de la lovitura de berbec, din hidraulica. Ma lasa perfect rece imposibilitatea lui Stephen Hawking de a admite utilitatea lui Dumnezeu in Univers. Nu mi-a placut nici chimia dar am un sentiment cald pentru profesoara de chimie din liceu, evreica, fosta detinuta in lagarul de la Buchenwald. O alta evreica, profesoara de Romana tot la liceul Mihai Viteazul, m-a scos efectiv din minti cu note intre 5 si 7, dar ei ii datorez acum abilitatea de a ma simti confortabil in limba Romana.
Stapanesc decent cateva limbi straine dar nu pe cea pe care am dorit-o cel mai mult: greaca veche.
Rac, casatorit cu o doamna Leu de sex opus in mod evident. Intrucat pe acest plan mi-am atins nivelul cel mai inalt de competenta si aspiratie din aceasta reincarnare, nu simt niciun impuls spre relatii extraconjugale. Sub nici un pretext – fie el de vibratie carnala joasa sau elevat tantrista. Cu atat mai mult cu cat, pana la insuratoare, am avut fericitul prilej sa ma bucur - pe rand, nu deodata! - de compania comandantei de detasament pionieresc, a sefei UTC, a vampei liceului, a unei studente la Limbi Straine (pe cand eram inca licean), a lui Miss Boboc din Institut si a vice-sefei de promotie din aceeasi facultate (ca sefa era cam uratica si cam rigida). Intre altele, desigur.
Nu cumpar reviste si nu ma uit la filme si nici la site-uri sexy sau porno. M-am uitat candva dar m-am plictisit repede. Cand am fost prin State am intrat nu doar prin mall-uri si restaurante ci si in bisericile de tot felul, unde enoriasii (inclusiv prostituatele si drogatii) danseaza, se imbratiseaza si se pupa cu brokerii si gospodinele. Am intrat si in porno-shopurile si barurile pentru homosexuali, pedofili, zoofili si alte specii de oameni rataciti de ei insisi si de Dumnezeu. Acolo se intampla lucruri triste intre oameni tristi pentru oameni tristi, pe bani. Nu ma masturbez. Nu e nici o fericire sa trimiti printr-un amarat de lucru mecanic o droaie de vietati minunate si delicate direct la canal. Nu folosesc pseudonime pe forum.
De yoga am inceput sa ma interesez cam pe la 15 ani, cand am citit intr-o carte de istoria religiilor, in franceza, din anii ’30 (autor Denis Saurat, profesor la King’s College) ca yoghinii s-ar putea deplasa in afara timpului si spatiului, ca pot deveni invizibili, ca se pot mari, micsora, intari, inmuia dupa plac, ca pot stapani fortele naturii si ale lor interioare, ca pot fi in mai multe locuri deodata, ca pot citi gandurile altora etc.
Ce-am reusit eu? De obicei zbor doar in somn, uneori anticipez actiunile si citesc gandurile celor cu care intru in vreun contact de o natura oarecare, stau OK in comunicarea cu plantele si cu animalele, deseori chiar si cu oamenii. Vizualizez, cu detalii, secvente intregi din evenimente care mi se intampla ulterior. Pot ajunge fara dificultate la un ciclu de expir-apnee negativa-inspir-apnee pozitiva de 3 minute. Pot sa-mi incalzesc o mana si s-o racesc pe cealalta. Mi-e lene deseori sa fac rugaciunile canonice dar pana la urma le fac. De cateva ori cand ma rugam sincer si profund s-a intamplat: 1) sa se opreasca o furtuna cu grindina in 3 minute si sa se faca o spartura circulara de cer senin in 10 minute cam de 500 m diametru fix deasupra locului in care eram (e adevarat insa ca eram in incinta unei Manastiri si nu cred ca a fost doar meritul meu) si 2) acelasi lucru s-a intamplat cu ocazia eclipsei de Soare care m-a prins la Moeciu, singur cu sotia mea, pe o culme izolata de deal. De jur imprejur, Piatra Craiului, Branul, Bucegii si in sus spre Fundata ploua cu galeata si traznea ca la balamuc, deasupra Moeciului era o liniste ireala si o gaura in nori de toata splendoarea. Timp de aproape 20 de minute s-a putut vedea clar de tot intalnirea Soarelui cu Luna. Norii alergau in jur ca spectatorii intr-un amfiteatru circular, orientat cu arena in sus. Dupa eclipsa, fereastra s-a inchis brusc si a inceput sa cada grindina.
Dar sa revin. La 17 ani m-am imbolnavit de hepatita si cat am stat in spital - departe de frumoasele care ma iubeau - am citit o brosurica in romana, cu desene care parca infatisau un tanar proletar in pauza de inviorare la locul de munca (“Yoga pe intelesul tuturor” de Galin Ludmila si Ropceanu Filaret). Carticica, fara mari pretentii, includea o fraza interesanta de genul: “Atentie insa, fortele dobandite prin Yoga sunt o arma cu doua taisuri”. Punct! Atunci mi-a suras si mai rau ideea. L-am pus pe tata sa-mi aduca din strainatate carti ‘bune’ SI despre yoga, asa ca acum am o biblioteca la care se ajunge numai cu voia Domnului si numai peste cadavrul meu.
Tot atunci am renuntat total la carne pentru 1 an jumate, dupa care am exersat cate ceva de prin cartile cu pricina, mai ales figurile spectaculoase care erau pe gustul ego-ului meu (va scutesc de denumiri simandicoase si imbarligatoare: Podul, Plugul, Scorpionul, Corbul, Statul in Cap, Lotusul Saltat, Suptul Burtii si Plimbatul Muschilor Abdominali etc). Am zis cu buna stiinta ‘figuri’ si nu asane. De diferenta isi dau seama cei care au mers, merg sau vor merge intr-o sala de yoga si vor intelege care e diferenta intre gimnastica, fakirism si yoga.
Cand eu insumi am simtit nevoia sa fac aceasta diferenta – cam prin ‘82-’83 - am dat peste dl. Vasilescu, la Cooperativa socialista “Prestarea”. Sincer sa fiu si fata de cum imi inchipuiam eu yoghinul standard, fizicul dansului a avut darul sa ma descumpaneasca serios. Noroc ca a deschis repede gura si mi-a mai risipit din dubii. Pe urma au venit si efluviile:)! Dealtfel oferta era saraca pe vremea respectiva, nu prea aveai de unde alege intre instructori sau profesori. Ca sa nu mai vorbim de maestri. Dl. Crisan Hariton (sau, ma rog, Hari Krisna) era abia in clasa a doua sau a treia primara, dl. Tufoi parca plecase in Occidentul putred si materialist cu tot cu costumul sau national afisat pe coperta singurei sale carti iar de dl. Bivolaru chiar nu dadusem in niciun fel cu cele cinci simturi la indemana. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu dl. Vasilescu. De atunci relatia noastra a decurs cu meandre, suisuri si coborasuri in planul vizibil si constant in planul subtil. Cam ca in dualismul unda-corpuscul, gaselnitza teoretica a maestrului De Broglie – care din cate am inteles de la dl. fizician Felix a fost omis de la nominalizare in acea Hall of Fame a Holismului de catre dl. Crisan.
Mai am la tzara - intre alti caini si alte animale - o femela de Ciobanesc Caucazian, de aceeasi greutate cu mine. Soacra-mea imi spune ca si ea afla exact cand trebuie sa apar la poarta, cam cu 12-15 minute inainte, pentru ca animalul devine foarte agitat, latra, da din coada si sare de rupe gardurile. Daca stau sa fac calculul in functie de viteza de deplasare a masinii, asta inseamna cam 8-10 km. Acuma nu prea stiu ce sa cred, pentru ca, interpretand dpdv radiestezic, asta ar insemna fie ca am eu un camp de emisie, fie ea un camp de receptie de 7-8 km. Fie amandoi. In comparatie cu cei care hotarasc soarta Pamantului sau a diverselor corpuri ceresti nu-i cine stie ce dar e un bun inceput, ca sa zic asa. Iar cainele, saracul, nu face nici yoga, nu masoara cu ansa, n-are nici doctorate in fizica, nici n-a citit despre siddhisuri si nu comunica nici cu satelitii de spionaj ai d-lui Bush. Nu-i cunoaste nici macar pe dl. Bivolaru si nici pe dl. Vasilescu, desi probabil ca i-ar facea placere. Asa ca e obiectiv.
Deocamdata am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa. Uitati-va bine la ea ca una de lungime comparabila nu veti mai vedea de la mine. Ati scapat usor!
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
