Cu cit ma apropii mai mult de Tine, cu atit imi este mai greu sa ma port
conventional! Pentru nimeni nu este foarte greu sa intre in jocul de-a
maestrul si discipolul, deoarece atita timp cit entuziasmul este viu, nu se
realizeaza calitatea de joc a acestei relatii. Am fost si eu uneori orbit
de mindria acestui rol. Poate ca mi-a fost frica sa ies de sub vraja lui si
sa vad realitatea asa cum este. Spun asta, pentru ca atunci cind am simtit
ca am reusit sa discern dincolo de meandrele imaginatiei, m-au luat fiorii!
Cum pot sa mai apar asa cum sunt in Fata Ta, atunci cind imi dau seama cine esti cu adevarat? De cite ori nu am vrut sa ma arunc la Picioarele Tale cu inima in mine sfisiatata, dar in loc de asta, am facut efortul sa Te
privesc normal si sa-Ti spun cuvinte banale. Faptul ca nu pot sa ma
manifest asa cum simt, datorita unol conventii sociale, este in defavoarea
mea. Nimic nu poate sa inabuse in mine Marea Iubire pentru Tine, dar uneori
diverse situatii o estompeaza!
Te rog primeste intreaga mea Devotiune si iarta-mi toate gindurile,
cuvintele si faptele prin care am gresit fata de Tine!
P.S. Mai jos o frumoasa imagine cu Milarepa.
Ard de dorul de a Te reintilni cat mai curand!
