Autor: luke
Data: 09-Jan-2003 14:20
Buna,
Ma bag si eu putin in discutie, asa-s eu ;) , dar e omenesc, nu?
Ai zis bine de parintii aceia care isi fac copiii ingineri-unii dintre ei nu pun si suflet la educarea copilului, il lipsesc de afectiune. Dar si parintii parintilor poate ca au gresit, si tot asa, un intreg lant. Daca am da vina in dreapta si in stanga, unde am ajunge!?
CE PUTEM FACE ACUM? Asta e intrebarea! Si se poate face!Rupem lantul, nu?
Il las pe Mario sa raspunda Monicai, eu m-as "lua" putin de tine ;)
Cenusareasa draga, deschide-te putin fata de tine, urmareste-te de cate ori spui "durere" pe zi. Fii atenta unde apare durerea in tine, ce reprezinta pentru tine.Nu o judeca - urmareste-o ca si cum ar fi a altuia.Poate ai o senzatie undeva in tine, nu o numi "durere" de la inceput, poate ca acolo doar pulseaza niste viatza! Traieste din plin senzatiile pe care le ai fara a le numi durere - eu le consider forme de energie, si, culmea, ma si hranesc cu ele.
Te citez "Daca parintii te-au īnvatat sa fi bun, modest, altruist smerit, ai mult de suferit īn lumea aceasta". Eu nu mi-as inchipui sa traiesc altfel. MA BUCUR sa ofer, dar cu sufletul in primul rand, daca nu altceva, o imbratisare, o vorba buna. Daca nu e bunatate in lume, macar sa creez in jurul meu-am spus "creez"-de fapt ea exista si doar trebuie descoperita.
Am fost multa vreme egoist. Atunci mancam o paine intreaga; dar acum iti spun ceva: o jumatate de paine mancata cu cineva ma hraneste infinit mai mult decat cea intreaga in trecut.
In viata nu cred ca trebuie sa "rezisti" - trebuie sa TRAIESTI ceea ce ti se ofera ca si ceea ce oferi.
Loviturile celorlalti sunt lovituri in ce sens? Hai sa-ti dau un exemplu personal: cand eram mic copiii radeau de mine ca am nasul mare. Si eu ma retrageam, plangeam. Primeam "loviturile" considerandu-le dureroase. Dupa o vreme la atari situatii zambeam copiilor, ii priveam mandru, normal, uman in ochi-concluzia:nu ma mai batjocoreau. De ce? nu mai primeam loviturile ca pe lovituri, ci ca pe niste, sa zicem, experiente de viata.
Nu-ti cunosc situatia, poate vei mai detalia putin. Dar in lumina Domnului, viata e o bucurie-si in biserica si in afara ei.Nu te obliga nimeni sa suferi,sa te simti vinovata. Revezi in trecutul tau cand cineva te-a determinat sa suferi la o anumita situatie.
Inchei, urandu-ti sanatate tie si fetitei, si sa o iubesti, draga mea. Spune-i ca e o fericita cu o mama sensibila si buna ca tine!
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
