Cursurile de Yoga si Budo-Zen din Bucuresti se desfasoara in Sala de Balet a fostului Teatru Rapsodia Romana, intrarea din Str. Blanari nr. 21, etajul 2. Cursurile au inceput pe data de 1 octombrie 2007.
Incrieri se fac in fiecare Luni si Joi, profesor Mario Vasilescudetalii aici
GNSPY mai are filiale la Sibiu si Iasi. Pentru detalii, va rugam sa ne contactati folosind formularul din partea de jos a paginii.
Sanatate si Adevar
Re: proasta educatie
Autor: cenusereasa
Data: 09-Jan-2003 13:07
O proasta educatie, din pacate nu se mai poate corecta ci doar cosmetiza. În situatii delicate totul iese la suprafata. Dureros este ca personajul de acest fel nu prea sufera, în schimb cei din jurul sau-da! Si...cu cât esti mai sensibil, cu atât mai mult te raneste un astfel de om. O mama mi-a spus de spre fiul ei: - Eu mi-am educat baiatul, l-am facut inginer!...Ce mai puteam sa spun...am ramas fara cuvinte...asa înteleg unii lucrurile si de aceea ne izbim zi de zi de fiinte ,,educate,, care ne ranesc.
Dupa ce am trecut prin câte am trecut, am înteles ca am venit în viata aceasta nu întâmplator ci cu un rol, cu o cruce, mai grea sau mai usoara de dus, cu un destin bine stabilit pe care de noi depinde daca o sa reusim sa ni-l asumam cu demnitate. Familia în care ne nastem face parte tot din destinul nostru. Educatia pe care o primim în aceasta familie-deasemenea.
Daca parintii te-au învatat sa fi bun, modest, altruist smerit, ai mult de suferit în lumea aceasta. Esti cel care întoarce si celalalt obraz pentru a fi lovit. Inveti sa rezisti si totul este sa reusesti sa ramâi la fel de bun prin orice greutati vei trece. De multe ori m-am întrebat - oare nu au gresit parintii mei când m-au educat asa? Oare nu m-au trimis în lume doar pregatita sa sufar? Ceeace este mai ciudat este ca am întâlnit tot oameni din cealalta categorie, cea opusa, cred ca nu întâmplator ci ca o încercare a rezistentei mele în aceasta forma. Nu m-am schimbat doar ca sa rezist , ca sa îmi fie mai usor dar adevarul este ca mi-e foarte greu, sufar...si suferinta mea se rasfrânge vrând nevrând si asupra parintilor mei care asista la aceasta. Am si eu o fetita. M-am tot întrebat ce e mai bine sa fac pentru ea. Sa îi vorbesc despre omul bun si smerit care trebuie sa fie, sau despre cum sa supravietuiesti fara atâtea rani în aceata lume. Bunul simt si sensibilitatea mi-au adus doar durere în suflet si lovituri din partea celorlalti. Nu vreau sa se înteleaga ca am ajuns la concluzia gresita ca trebuie doar sa supravietuiesti oricât ti-ai amputa din suflet Nu! Dar, e greu...foarte greu. Daca nu as avea credita în sufletul meu care ma sustine nelimitat, ar fi dezastru!Cu bunatate primesc tot ce îmi este dat si cred ca încercarile prin care trec sunt semn ca Dumnezeu nu m-a uitat si ma iubeste!