Carmen, este totusi o diferenta fata de mesajele tale initiale. Acum, nu mai arunci cu anatema :).
Senzatia mea este ca "asimilezi" discursul lui Mario, cam fortat, ca si cum ai inghiti fara sa mesteci si, mai ales, fara sa stii ce. Eu cred ca nu te poate obliga nimeni sa gandesti intr-un fel sau altul si mai cred ca cel mai mult conteaza ceea ce gandesti tu. De aici, poate incepe o ajustare, in masura in care crezi ca poti afla ceva nou si valoros.
Despre caderea lui Adam din rai: eu cred ca era obligatoriu sa cada de acolo. Starea paradisiaca a mintii omenesti se refera la un moment initial de nondualitate dar si de inconstienta. Insa omul este prins intr-un proces de evolutie. Odata ce apare dualitatea, cu dialectica sa, cu indoielile si categoriile sale, omul se indeparteaza de paradis. Este un proces dur si sinuos de nastere a constiintei, urmand ca omul sa recastige paradisul intr-o forma noua, constienta. Am senzatia ca lui Dumnezeu nu-i era necesar un om incremenit in paradisul initial si intr-o conditie animalica, daca ne uitam, totusi, in istorie, ci un om cu care sa intre intr-un dialog. Este conditia omului care evolueaza tinzand sa recastige constient unitatea initiala.
