Autor: miruna
Data: 05-May-2003 09:49
Carmen draga
Contactul meu cu yoga este atat de recent, incat aproape ca nu-i de nasul meu nici sa scriu sau sa pronunt cuvantul. Din punct de vedere religios, as spune ca sunt crestin nepracticant; si parca ar fi un pic exagerat, cuvantul 'crestin'. Nu am obisnuinta rugaciunii (nu ma refer la gandul de dimineata). Din cand in cand, adresez multumiri sincere pentru puterea de a trece prin toate incercarile si de a-mi regasi zambetul, si cereri, unele precise, in legatura cu incercarile viitoare. De curand, am fost in stare sa spun doar: 'Faca-se voia Ta!'. E drept, o imagine a ceea ce mi-as fi dorit eu sa fie aceea voie, exista pe undeva. Dar asumarea a ceea ce mi-e dinainte pus este deplina, desi unele incercari (cele legate de evolutia starii de sanatate a parintilor, de exemplu) ar putea fi cu adevarat grele. Dar sunt convinsa ca voi primi si taria de a le traversa; nu stiu daca va fi cu seninatate, dar am speranta ca ma vor lasa mai intelegatoare, mai buna, mai aproape de ceea ce mi-ar placea sa fiu, de ceea ce as putea sa fiu. Dar, de fapt, nu asta voiam sa-ti spun. La ultimile rugaciuni, cele la care 'Faca-se voia Ta!' era consimtit deplin, am avut o senzatie de tensiune, de turbulenta in zona unde era timusul, sau unde-mi imaginez eu ca era. Ca si cum acolo era centrul comunicarii cu Divinitatea, si aveam confirmarea ca acest contact a fost stabilit. Poate ca pare o bazaconie ce-am spus. Dar, pe langa faptul ca e bazaconia mea!, este cat se poate de reala. Si tulburatoare. Si daca tu reusesti sa ma convingi ca n-are nici o legatura cu conceptul Yoga, ca as fi putut simti asa ceva si fara ceea ce au insemnat ultimele luni pentru mine, dau o bere, sau o inghetata! (Aici am gresit, trebuia sa spun " dau un 'Susai' sau 'Poiana izvoarelor' ", care se pot face si fara antrenament; plus ca, oricum, tot as fi fost in castig!)
miruna
|
|
