Autor: NONO
Data: 14-Feb-2003 18:02
Pentru Milarepa și nu numai pentru el
Cred că s-a strecurat o confuzie destul de mare - eu nu fac propagandistică religioasă în primul rând pentru că nu sunt un om religios așa cum se zice că ar trebui să fim - nu doar că nu merg la biserică dar nici nu mă opresc în mijlocul drumului să-mi fac o cruce mare peste piept.
Mie pur și simplu mi-a plăcut poezia și am simțit nevoia să o tălmăcesc. Atât.
Dacă am greșit, vă rog pe toți să mă iertați!
Faptul că citesc din Biblie și că mă simt foarte impresionat este altceva.
De aceea am scris și acea scrisoare Corinteni 13 în limba engleză: e posibil să știți că a fost rostită de către Tony Blair la înmormântarea prințesei Diana, și a fost un moment deosebit.
Voi scrie în continuare un text din KRISHNAMURTI - VIAȚA ELIBERATĂ și vă întreb ce părere aveți.
...un om sărman, un cerșetor, rătăcind din casă în casă, cu tălpile însângerate, alungat și blestemat, murdar, sletit de puteri, slut, hidos în proprii mei ochi, batjocorit și arătat cu degetul, flămând, fără ca vreo femeie să îndrăznească să mă atingă, vrednic de milă, ros de boli. Cu un sac murdar pe spate - sac care îmi servea și de haină de zile mari și de învelitoare în nopțile geroase - cu un ciomag noduros în mână, am călătorit astfel de-a lungul bogatelor și inospitalierelor străzi ale marilor orașe.
Întorcându-și capul de la mine oamenii treceau și mâinile lor refuzau alinarea care stătea în puterea lor să mi-o dea. Și satele și orașele erau la fel; nemiloși și cu inima împietrită, oamenii treceau și nu mă băgau în seamă.
Nici o casă nu și-a deschis ușa la ciocănitul meu; sfinții preoți mă alungau de la sfintele lor temple; copii încetau să mai plângă atunci când mă priveau, iar mamele își strângeau pruncii mai aproape de sân atunci când mă zăreau.
Se părea că înmprăștii ciumă și nenorocire; chiar cerul părea că-l întunec. Râurile secau când încercam să-mi potolesc setea, arborii nu îmi dădeau fructul lor, pământul se cutremura sub pașii mei, iar stelele se ascundeau la vederea nenorocitei mele apariții. Și niciodată ploaia, binefăcătoarea ploaie, nu a căzut asupra capului meu.
Suntem cu toții frați, nu-i așa ? Fii ai aceluiași Dumnezeu, dar cât dispreț și câtă înjosire încape între noi !
Latinii cei vachi, necreștini, ne-au lăsat zicala lor liberală
HOMMO HOMINI LUPUS EST
Și cât de bine au spus, și cât de valabil este și astăzi.
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
