Autor: Ligia
Data: 09-Feb-2003 16:15
1 Corinteni 13 (in romana)
De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoastre si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am , nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta, stiinta se va sfarsi.
Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
Cand eram copil vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat am lepadat cele ale copilului.
Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata, acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdia, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
|
|
contul meu 
abonare newsletter
