Autor: cristi g
Data: 24-Mar-2003 13:33
NONO a scris:
> Sper ca argumentele mele să nu-ți pară puerile, însă altele
> nu văd acum:
> 1- printr-o întâmplare [acum tu cred că vei spune că nimic nu
> este întâmplător] numele amicului de care vorbeam este J. Dan
> Cristinel !
Ce ti-am spus: "Toate mi se-ntampla numai mie" - am vrut sa pun emoticonul dar m-am oprit la timp!
> 2. dacă înțeleg bine trăiești în București [dacă nu cumva
> ești din]; din contactele mele cu populația de acolo am
> simțit că există o deformare puternică a comportamentului
> care constă într-o înclinație constantă către o agresivitate
> care uneori este prezentă și în cele mai mărunte gesturi - vă
> este necesar să vă impuneți în orice faceți; asta nu este la
> modul absolut - sunt diferite grade, dar dacă ești atent și
> ai răbdare vei observa că nu bat câmpii.
In comunitatile mari si aglomerate zona de 'securitate' a persoanei este mai restransa. In spatiile deschise vezi insa omul de departe, ai timp sa-l evaluezi, sa-ti dai seama de intentiile lui si, in caz de nevoie, sa-l eviti din vreme. De asta la tzara oamenii se saluta si desori isi vorbesc inca de departe. Miscarile sunt mai calme si mai ample. (Cel putin asa era in urma cu ceva timp) In oras contactul este subit, scurt, repetat si divers in solicitari. Adaptarea iti cere efort si daca stai sa te concentrezi obsesiv pe cei care iti agreseaza spatiul de confort, atunci stressul te napadeste si te doboara. In timp!
Ar trebui de aceea sa ai ceva mai multa intelegere pentru bucuresteni. Nu sa-i accepti ci sa-i intelegi...
> 3.acolo în sala de antrenament are loc și altceva decât
> transmisia cunoștințelor samd. : sunteți condiționați să
> deveniți dependenți de adrenalină. Așa cum cei care sunt
> obligați să privească violență la tv zi de zi, să asculte la
> radio moderatori cu o agresivitate verbală care a fost
> criteriul pentru care au fost selecționați, să citească ziare
> care...
> Într-acolo mergem.
Am promis ca n-o sa ma mai refer la karate, pentru ca in orice lucru exista o limita dupa care totul devine exhibitionism steril. Dar simt nevoia sa fac niste precizari pe care le consider absolut necesare la ceea ce spui tu aici. (E ultima oara cand mai spun povesti d-astea)
Deci: N-as zice ca e asa! Este mai periculos un individ care sta in varful patului cu telecomanda in mana si care se holbeaza la filme violente, de groaza sau pornografice. El acumuleaza o energie negativa care nu are debuseu. De aceea oamenii in Occident (a inceput insa si la noi) se insingureaza si - dintr-un motiv oarecare - degenereaza intr-un mod absolut de neinteles pentru unii in niste monstri irationali.
In sala exista o ordine, existe o ierarhie, exista reguli. Nu te-apuci direct de jiyu-kumite (adica lupta la liber). Intai iti faci Kihon-ul. De unul singur. Si acolo trebuie sa fii sincer cu tine - poti trage chiulul dar platesti mai tarziu pentru asta. Apoi exista katasurile care nu sunt atat pentru eficienta in lupta efectiva (unde daca vrei sa le aplici esti chiar carne de tun) cat pentru inculcarea unui anume algoritm al Rinen-ului, al Do-ului in practicant. Iar algoritmul tot ORDINE inseamna.
Pe urma exista un sistem de selectie care este aproape infailibil. Nu ma refer la centuri neaparat. Noi vorbim aici cumva degeaba! Trebuie sa stai in pozitie si sa faci cate 500 de repetitii pentru fiecare procedeu ca sa-ti dai seama in ce se transforma 'vioiciunea' violentei tale de la inceput. De aceea exista o vorba pe care multi par sa n-o inteleaga aici in Europa, unde nu mai ai loc de multicolorul centurilor si de multimea organizatiilor, filialelor, scolilor etc. Se invata cu toptanul tot felul de procedee, care mai de care mai spectaculoase si mai alambicate. In Orient se zice insa asa: "Ia aminte la luptatorul care nu stapaneste decat o singura lovitura". Iar Masutatsu Oyama, care este considerat (de majoritatea cunoscatorilor) cel mai puternic luptator din toata istoria contemporana a Karate-ului zicea cam asa: "De cincizeci de ani viata mea inseamna numai si numai Karate si inca nu mi-am desavarsit stransul pumnului". Este clar ca un om ca el a depasit de mult limita luptei exterioare si lucreaza numai cu sine insusi.
Si din astfel de motive multi intra intr-o sala dar putini raman. Ariditatea, desertul muncii repetate la nemurire ii indeparteaza incet-incet pe cei care alearga doar dupa 'artificii' si tot felul de 'siddhisuri' martiale...
Si raman oamenii de calitate. E-adevarat, mai exista si FANATICII. Dar cand vei asista la o intalnire intre un fanatic si un om egal in aspiratia lui profunda... iti vei da imediat seama care-i unul si care-i altul. Si o sa vezi si rezultatul.
> 4.ai spus într-un mesaj ceva despre un maestru care în 2-3
> secunde l-ar fi pus la respect pe bruli [cum zice Pascu
> despre Bruce Lee]. Eu văd aici dorința ta de a fi dacă nu cel
> mai bun, măcar în școala celui mai bun.
Maestrul de care am pomenit atunci se numea Gogen Yamaguchi si a fost liderul scolii Goju Ryu. Era poreclit Pisica desi parea chiar burtos. Dar cine i-ar fi verificat energia din Dantian ar fi inteles de ce Bruce Lee n-ar fi avut nici cea mai mica sansa intr-o ipotetica lupta cu el... Oricum, eu nu tin de scoala lui Yamaguchi Sensei asa ca presupunerea ta nu este fondata.
Nu vointa mea ci "jocul divin al necesitatii proprii" (cum ar zice colegii de forum de la MISA) m-a impins acolo. Un unchi de-al meu (colonel de Securitate) era convins ca asta o sa ma disciplineze putin. Cand am intrat prima data in sala habar n-aveam ce e aia Kyokushinkai, cum se scrie si ce inseamna. Termenul karate nici nu-l pronuntam fata de altii. Si incet-incet am inceput sa fac diferenta intre stilul asta si Shotokan, Wado-Ryu sau altele.
E adevarat ca Kyokushinkai e cam 'eficient' in materie de violenta si de asta este si contestat de alte scoli. Dar pana la urma din toate cate mi s-au intamplat, eu unul nu am gast o cale mai buna si mai scurta de a fi sincer in primul rand cu mine insumi. M-a ajutat foarte mult. Si chiar as indrazni sa zic ca m-a facut infinit mai bun decat eram inainte. Yoga doar a mai netezit unele asperitati dar grosul s-a dus cu cucuiele si vanataile din Kyokushin. Pai Kyokushin asta si inseamna: Adevarul Ultim. Si asta doare cel mai rau cand dai de el:)))!
Dar sa stii un lucru... primul invatamant pe care-l tragi in sala este ca firma nu-ti tine nici de cald si nici nu te apara doar daca faci mantre cu ea in fata adversarului...
> Și cred că știi că
> este un campion român la o artă marțială, și individul a
> venit și a povestit cum a câștigat în luptă centura: la
> sfatul și sub coordonarea antrenorului [maestrului ?] și-a
> lovit adversarul în picior până când i l-a rupt, și acesta
> deși sub influența adrenalinei care te face să lupți chiar cu
> un membru fracturat [nu-i așa ?] n-a mai putut continua lupta
> [cred că a fost și ceva sânge].
Da, asa e, poti sa lupti si cu piciorul si cu mana rupta. Si poti sa executi un tsuki si cu falangele zdrobite. Dar ideea este acolo ca trebuie sa-ti depasesti limitele. Uneori nu intelegem asta si ne dedam doar la un spectacol sangeros. Cei desavarsiti ajung sa invinga fara lupta. Sau cu efort minim. De fapt problema nici nu mai tine de termenul de 'victorie' sau 'infrangere'.
Eu nu as rupe piciorul cuiva ca sa castig ceva anume. Dar chiar si daca n-as avea incotro si ar trebui sa recurg la asa ceva, i-as oferi apoi tot ajutorul celui aflat in nevoie. (Asta in cazul ca nu ma dovedeste el pe mine, ca in cazul asta nu am pretentii...)
> 5.Mai pot continua, dar cred că te-ai plictisit și dacă nu
> dai cu piciorul în tomberon, poate măcar un merde!
Ce te mai grabesti cu concluziile:)...
> Te-am întrebat care ar fi avantajul unor lovituri în cap cu
> sabia de bambus și nu mi-ai răspuns - te mai întreb o dată.
Il ajuti pe cel din fata ta sa perceapa realitatea mai repede si mai corect. Chiar si in Zen se foloseste Kyosaku (un betzigas cu care te altoieste maestrul cand simte el ca trebuie)
> >NONO, fiecare clipa iti aduce o sansa de a iesi din abulia
> asta metafizica. De ce le ratezi in serie, frate, cu atata
> nonsalanta si cinism? Sa stii ca chiar incepe sa-mi vina
> pofta sa-ti trag o mama de bataie cand te prind. Pe bune!
> Prima parte n-am înțeles-o. Când ieși de undeva intri în altă
> parte. Altfel eu știu că nu se poate. Uite, eu nu știu unde
> pot să intru. Și nici nu am agresivitatea ca să sparg ușa
> care nu mi se deschide.
Pai intra in tine ca vad ca stai cam de mult pe strapontina!
> A doua parte se poate aranja, mai ales la greutatea mea... și
> la măiestria ta ! Și dacă te face fericit...
Hai ca incet-incet se prinde si umorul de tine!
> >Krishna il inarma pe Arjuna
>
> Domule, eu din păcate nu mă pricep la legendele indiene [sper
> că nu sunt personaje adevărate sau zei sau mai știu eu ce ca
> să mă iei și să mă bușești că am făcut cine știe ce
> impietate, cum a făcut un Autor(evidentiat cu culoare
> albastra): Instructor cu drept de predare GNSPY]
Uite, promit ca n-o sa-ti recit acuma Bhagavad-Gita daca imi spui cine s-a luat de tine. Cumva Felix? Ca parca el semneaza in albastru...
> Păi aici știu câteva vorbe:
> Să faci ce zice popa, nu ce face popa - ce părere ai ?
> Bogatul nu crede săracului și nici sătulul flămândului - ce
> zici ?
> Și iar vin și zic că este mare deosebire între instrucție și
> educație. La instrucție poți să câștigi o bursă și să mergi
> în state. La educație accesul este strict restricționat pe
> criterii pe care cred că le știi mult mai bine decât mine.
> Să mergi la studii și să te întorci cu o căruță de bani, cu
> notorietate, și să fii un nume în... dar să contribui cu
> sârg la distrugerea neamului din care te-ai născut e foarte
> posibil și chiar foarte probabil. Cum zic cei din state:
> there is no free meal, there is a price for everything. Și
> acesta ne este modelul nu-i așa ?
Al meu nu e in nicun caz. Si sa-ti mai zic o chestie. Eu m-am tabacit de mic in ceea ce-i priveste si pe astia care dau lectii si pe astia care ne impun fel de fel de conduite. Eu i-am exasperat pe-ai mei care nu se mai opreau din lozinci ca astea:
"Cu o floare nu se face primavara"
"Pe cine nu se da dupa altii il trage curentul"
"Capul plecat sabia nu-l taie"
"O sa mori de foame cu dreptatea de partea ta" etc
Singura concluzie valabila pana acum este ca daca esti impacat cu tine si cu cei din jur atunci chiar nu merita sa-ti faci probleme de ce zic bursierii sau teleleii. Cine vrea bani este robul banilor. Cine vrea sa-si faca un nume este robul numelui. Cum vrei ceva esti robul acelui ceva. De aceea oricine vrea ceva are si un pretz!
Eu inca nu am depistat care-i pretzul corect in ceea ce ma priveste. Oricum, inca nu m-a cumparat nimeni... au incercat cativa dar s-au prins repede la figura si n-au mai plusat. Asa ca, deocamdata, rien ne va plus:)!
> Relativ la ce am scris deasupra, cum zicea nenea Iancu: din
> prietenia asta pentru matale trebuie că există un OARE CE
> CÂȘTIG .
> No, care ar fi acela că eu nu-l văd ?
Tu ma-ntrebi pe mine ce am eu de castigat din prietenia cu tine? Mai bine intreaba-te ce ai tu de castigat! Trage o linie, aduna, scade, inmulteste, imparte si... zi-mi si mie rezultatul.
> Pe vremuri era o carte - Mgicianul de John Fowless, și acolo
> cineva care-și permitea făcea experimente psihologice
> traumatizante pe viu fără să-i pese de consecințe. Vorba ta
> mai veche unii se sinucid pentru o notă proastă [sau pentru
> o nedreptate] iar alții asistă impasibili la crime oribile.
> Sau cum se făcea pe vremuri [deși cred că acum se face mai
> dihai] - pentru a intra într-un loc pe o schemă trebuia să
> aderi la Pile Cunoștințe și Relații. Să săruți dreapta
> nașului, și deodată deveneai iluminat - înțelegeai totul și
> erai înțeles.
Aici m-ai bagat in ceatza. Eu nu sunt nici dl. Iliescu, fost secretar UTC, si nici dl. Constantinescu, fost secretar BOB. Chiar am refuzat (cu voce tare) invitatia de a face cerere de intrare in partid. Eram un puisor de stagiar iar momentul era in primavara lui '89. Drept pentru care Craciunul m-a prins in Armata:)))...
Te-am pupat, provincialule abulic
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
