Autor: NONO
Data: 19-Mar-2003 19:43
Răspuns la mesajul din 17-Mar-2003 18:14
Cristi, s-o luăm tot pe puncte:
> Da, sunt.
Felicitări sincere. Cred că ți-ai găsit vocația. Și dacă chemarea în SUA a fost tot în legătură cu marțialele înseamnă că chiar ți-ai găsit vocația.
Eu mă rezum să privesc [asta când mai era] Arta apărării. Pentru că era înainte de Camera de gardă. Și, într-o dimineață ce am văzut, pur și simplu m-a îngrozit. Ca să fie mai limpede, după un timp a fost repetat filmulețul respectiv cu imagini din Octogonul de la Moscova. Cel mai probabil că ce o să scriu eu acum ție îți este bine cunoscut sau poate aplici... Un luptător, călare peste altul căzut la pământ îi aplică o lovitură cu podul palmei în piept, la care cel lovit are o convulsie ca și cum i-ar fi fost pus aparatul de resuscitare cu șoc electric și din gură îi țâșnește sângele... Cred că ți se pare minunat. Nu? Am vrut să scriu la CNA, dar m-am lăsat păgubaș. N-are rost, dacă lor le place, eu pot să închid TV-ul, n-am dreptate?
Ce te faci când, după cum spui tu că ar fi arbitri [și acolo erau!]pe ring, în viață nu sunt. Eu unul nu țin minte să fi lovit pe cineva, însă un amic cu mult mai voinic decât mine, și care poate semăna cu tine, mi-a aplicat exercițiul pe care tu îl propui: cum stăteam de vorbă privindu-ne în ochi mi- aplicat o singură lovitură în plexul solar și am fost jos. Vreo 10 minute n-am mai putut respira decât înghițind câte o gură de aer în vreme ce el se distra copios. Nu-i așa că-i minunat ? Și ai cuvântul meu că nu-i spusesem vre-o vorbă care să-l supere, și mai eram și amici !
> violenta se trateaza prin violenta... e doar un principiu homeopatic aici.
Nu pot să te cred. N-am acum argumente, însă simt că nu este de loc adevărat.
>Tu ce faci? Te uiti mereu in pamant?
Nu. 1-2 secunde îmi sunt de ajuns să mă lămuresc dacă am de a face cu o persoană cunoscută pe care trebuie să o salut. E mai mult decât suficient. În rest mai sunt și alte lucruri de văzut [cum spui și tu de fapt] decât să intri cu bocancii în intimitatea celuilalt. Dar dacă agresivitatea este natura ta, cred că nu poți înțelege.
>Daca nu-l poti privi detasat pe altul in ochi n-o sa fii niciodata in stare sa fii sincer PANA LA SANGE cu tine insuti.
Acuma, ce legătură are SÂNGELE aici chiar că nu văd. Cred că e încă o dovadă despre agresivitatea care te domină.
> inconjurat de o haita de cel putin 40 de caini.
Chiar de 40, n-am fost înconjurat niciodată. Dar de mușcat, m-au mușcat. Eu cu femelele [alfa, beta] nu mă înțeleg - îmi lipsește atât agresivitatea cât și caracterul irațional.
>Foarte rau zici! Ce ai facut ,fratele meu, de ai perspective asa de cioraniene!?
Eu n-am făcut mare lucru, doar că s-a luat de mine cel mai mare bătăuș [că așa se zice când nu mai ai nici o șansă: Să te bată Dumnezeu !]. Nu direct, că atunci poate aveam noroc și treceam dicolo, ci prin intermediari, așa că încă mai exist. Cam de mult - dar asta este, încă mai exist.
>intr-o sala de karate sau de kendo?
De ce crezi tu că niște bețe de bamus în cap [chiar cu mască] sau strigătele maestrului furios mi-ar face bine ? Dacă repeți de 10000 de ori Hai sensei devii mai agresiv sau mai puțin agresiv ?
>Ai o obsesie cu holbatul. Si doar ti-am zis de vreo trei ori ca nu ma refer la asta... o tii una si buna!
De data asta chiar că nu mă refeream la tine ! Pe bune! Dar, uite, promit că nu mai fac ! [cum zici și tu cu emoticon-urile ] .
>Citesti prea mult, interpretezi prea mult.
Asta o iau ca pe un compliment. Am mai scris pe forum că eu consider cărțile ca pe singurii mei prieteni adevărați. N-am ce face ăsta este adevărul pe care îl percep eu. Foarte posibil să nu fie singurul adevăr. Dar eu cred că este un adevăr.
>Cred ca dintre noi doi tu esti mai predispus sa vezi totul ca pe o competitie...
Uite ce este Cristi: TOTUL ESTE O COMPETIȚIE. Pentru ca tu sau eu să trăim altcineva trebuie să moară. Că e animal pe care îl mâncăm, sau plantă sau microb virus sau ce o mai fi, sau globule albe ale noastre, sau celulele noastre care mor ca să ne putem regenera organele TOATE ASTEA SUNT COMPETIȚIE. Cine nu e pregătit MOARE. ASTA E TOT. Se spune adevărat că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Cei la care ai fost invitat numesc asta asertivitate. Să te lupți pentru ceea ce de fapt ți se cuvine. Unii sunt dotați natural și luptă cu ghearele și cu dinții și fără nici un scrupul pentru un loc sub soare. Alții nu pot să o facă și... vorba ta Trista bucurie! le este existența.
PS. am vrut să mai propun o temă de discuție A EXISTA versus A TRĂI însă după eșecul jalnic cu Despre cărți unde se transmit tot felul de lucruri numai despre cărți nu, [cel mai probabil că din vina mea - că nu i-am privit în ochi !] parcă m-aș lăsa păgubaș și de forum și de tot.
Toate cele bune
Nono
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
