Autor: miruna
Data: 10-Feb-2003 15:11
"Mult-draga Miruna".
De mult nu mi s-a mai spus ceva atat de frumos! Oricum, nu din partea cuiva din afara familiei. (Baiatul meu a spus ceva de genul: Baaai, nu te uiti la tine ca esti ca o ... gaza! ) Nici un cuvant nu ar fi potrivit, ca raspuns. Poate sa incerc sa-ti descriu ce am simtit: ochii plini de lacrimi si pielea infiorata, ca de catre briza. Asemanator cu reactia avuta la cuvantul "ESTE" aflat intr-unul din mesajele de raspuns ale lui Mario la apelul legat de droguri, dar cu nuanta mult mai soft. Cu lacrimile am avut probleme de cand ma stiu. Copil fiind, mai mergea! Ca adult, e jenant. In curand (eeh, nu chiar maine!, mai raspoimaine :) ), va putea fi pusa aceasta reactie pe seama ramolismentului :), asa ca, deja nu-mi mai fac probleme. In timp, am devenit mai toleranta cu mine; uneori, si cu ceilalti :)).
Recitind raspunsul meu, am realizat ca s-ar putea intelege, rezumand abrupt, ceva de genul: " Nu face sex! Asteapta pana dupa cununie, cand automat vei face dragoste, pentru ca nemernicul de mascul se va transforma instantaneu, daca nu in Prince Charming, macar in barbatul iubit!". Nu. Nici vorba. Neintelegerea e datorata faptului, deja stabilit :), ca inginerii au dificultati de exprimare! Ar fi fost, de altfel, o imensa ipocrizie. (M-am maritat la 29 de ani. Indurare!)
Paranteza: in acest moment ascult Iron Maiden - Purgatory. Io nu ma mai joc :)
De altfel, nu am nimic impotriva sexului (da" macar sa fie salbatic! :) ). Dar, parca e pacat, prin omisiune.
Cred ca retinerea de a fi categorica in exprimarea parerilor, chiar si sub forma de "parerea mea :))", provine din teama de a nu fi asimilate ca atare, din teama de a nu fi luate prea in serios, fara nici o rezerva (daca poate fi cumva catalogat drept "retinut" mesajul, sau "personul" :)).
Cat despre "feminism", personal il resimt ca pe o pierdere de privilegii.
Bunicile mele s-au maritat relativ tarziu, dupa canoanele vremii, dupa ce aveau deja o profesie, si deci, din niste puncte de vedere, oarece independenta. Cred ca erau virgine. Nu cred ca noptile lor au fost cele dorite pentru fetele lor. Au avut imensul noroc de a fi respectate, protejate si iubite de sotii lor. Dar Rosina, Rosina l-a iubit pe el ? Nu cred. Una din ele sigur nu. Atunci cand se nimereste sa fie cu noi cand mergem la mormantul bunicului, ramane in masina, sub diverse pretexte. Trist. Si nemeritat.
Cred ca pe vremea parintilor mei era inca in picioare preceptul "No sex before!", dar incepuse sa se clatine :)) Probabil de aceea dragii mei parinti s-au grabit cu mariajul. Se cunosteau din copilarie, probabil nu li s-a parut nimic fortat. Gresala, pe care o platesc si dupa 50 de ani. Probabil au tendinta, comuna de altfel, de a-l culpabiliza pe celalat pentru tot ce ar putea fi trecut la rubrica "experinte pe care le-as fi putut avea daca ... ". Asta-i problema cu "embarras de choix", sti ce alegi, dar nu totdeauna sti la ce renunti :))
Probabil din acest motiv au avut fata de mine o atitudine care sa-mi permita o anumita libertate interioara. Intre noi erau discutii de genul urmator.
Tata: Ai fost vreodata intr-un club de noapte? (Pe vremea aceea existau "Melody Bar", "Atlantic Bar", etc).
Eu: Nu.
T: Vrei sa mergem, esti curioasa?
E: Nu.
T: Daca vreodata ...
E: Bine.
(Ma intreb, daca asi fi avut o fiica, asi fi intrebat-o daca vrea sa mearga sa vada "striparii"? Si daca da, am fi mers impreuna sau asi fi trimis-o cu tatane-su? Probabil s-ar fi dus cu prietena!)
Eu: Mami, o rogi pe Jeni sa aduca niste anticonceptionale de la rusi?
Mama: Ai nevoie de asa ceva? Te pomenesti ca ...
E: Nu, stai linistita, te voi anunta. Vreau doar sa le am.
M: Vrei sa-ti dau sa citesti ceva?
E: Te referi la brosura aceea scrisa pe vremea cand cuvintele terminate in "i" primeau automat un "u" final? Te rog frumos! Mai bine iti dau eu "Encyclopedie sexuelle", volumul referitor la maturitate.
Tata, cu o sticla de tarie in mana: Hai sa bem amandoi, sa-ti cunosti limitele; daca faci ceva, sa fie alegerea ta, nu reactia la alcool.
Tata, cu o harta in mana: Uite, agentiile de turism frantuzesti au marcat "2 Mai" ca plaja naturista. Stiai?
Eu: Da, dar prefer Costinesti-ul, cu faleza in spate si epava in fata.
M-am simtit tot timpul sub o monitorizare discreta si binevoitoare, care mi-a permis experimente nevatamatoare, mici nebunii nepericuloase, cu sentimentul de siguranta asigurat. (Ceea ce nu inseamna ca ai mei stiau prea multe dintr-ale mele!). Imi doresc acelasi gen de relatie cu copilul meu.
Cu toata libertatea anterioara, am trait plina de emotie slujba de cununie, cu sentimentul binecuvantarii, si fara vreo urma de sentiment al pacatului in legatura cu ce fusese pana atunci. Si, culmea, initial nici nu vroiam cununie - ma deranja "parada". (Din pacate, nici acum nu prea merg la biserica, cred ca inca ma "impiedic de babe".) Dupa cununie, m-a cuprins panica. Senzatia aceea de "prins in capcana" pe care, cica, o au barbatii. Nu la gandul ca nu ma va iubi el toata viata. Ci ca, la un moment dat, nu-l voi mai iubi eu (iar la tinerete, viata pare nesfarsita!). Nu cred ca exista un punct de vedere masculin si altul, diferit, feminin. Exista doar diferente intre indivizi. Datorate unei multitudini de factori.
In legatura cu "barbatul ideal", sigur ca el nu exista, deci nu trebuie nici cautat. Eu am incercat sa-l gasesc pe "Mr Right". Takes two for a tango :)), iar daca e si argentinian, diferentele de ritm pot face din trandafir o arma periculoasa!
Imi cer scuze, nu pot aborda subiectul telegrafic. Sigur, nu sunt obligata sa-l abordez deloc. Dar citind si scriind mesaje, retraiesc diverse intamplari, diverse stari, imi amintesc de persoane, dragi sau mai putin, prezente sau de mult duse (nu neaparat Dincolo). Tragi de un capetel si se desfasoara ditamai odgonul, cu alte moate atasate. Ca un asparagus. Sau ca o delta, in care bratele sunt legate prin canale (si caneluri :) ). Pe unele cresc nuferi, pe altele trebuie sa respiri mai cu economie. Altele au fost deja dragate, si poti sa prinzi o viteza nebanuita candva. Banuiesc ca la toti mecanismul este acelasi. Plus ca ma intereseaza cum vede "tineretul din ziua de azi" lucrurile. Tot felul de lucruri.
A propos de invatare-dezvatare, cred ca toata viata adunam experinte, idei, cuvinte, senzatii, trairi, ca pe niste piese de Lego. Depinde de imaginatia, rabdarea, capaciatea fiecaruia, ce constructii se realizeaza cu ele. Uneori constatam ca nu se potrivesc cu celelalte, au fost realizate "pe vapor", sau de catre alt fabricant. Le mai evaluam, mai aruncam din ele. Nu totdeuna pastram ce-i bun, sau aruncam doar ce-i rau. Uneori ne incapatanam sa cautam, si nu gasim nimic. Si ne vine sa aruncam tot! Alteori, primim cadou, ca din senin, exact cheia de bolta.
Multumesc.
miruna
|
|
contul meu 
abonare newsletter
