Conceptul de existentă este folosit pentru a specifica "durata" intre nastere si moarte (70,80, 90 ani...). A trăi este sentimentul de existentă/durată si ocupatiile noastre.
Viata ar fi ca un ocean ce contine in interiorul său diversitatea formelor ce au o durată/existentă.
Moartea nu este contrară Vietii, pentru că inainte de nasterte este cineva care ne aduce pe lume. După moarte este cineva ce se ocupă de funerarii, dacă nu, procesul de decompositie este natural/vivant. Contrariul mortii este nasterea pentru că este imposibil de a reintra in pintecul mamei. Deci viata este inainte de nastere, intre nastere si moarte (existenta) si după moarte.
Cum se face că este imposibil de a explica "existenta" lui Dumnezeu ?
Cind nu cunoastem semnificatiile cuvintelor ce le utilizăm punem intrebări fără sens si toate răspunsurile sunt sortite esecului.
Exemplu: Dacă "existenta" este "durata" si Dumnezeu "eternitatea", cind ne punem intrebarea dacă există Dumnezeu este ca si cind ne intrebăm "care este durata eternitătii", ceea ce este absurd.
Acesta este un exemplu printre sutele de mii care produc confuzie prin necunoasterea mecanismelor langajului si a logici sale.
