Autor: NONO
Data: 05-May-2003 17:48
Servus Miruna,
Tare mă bucur că am primit mesaj de la tine. Ultima misivă era înainte de Paști, și era necesar să fac pauză cu pesimistele mele.
>>Mai ales ca nu sunt sigura ca inteleg ce-ai vrut tu sa comunici cu ea.
No, despre mine, voiam să spun că, din păcate uneori, [și sper că nu prea des] mă reped cu capul înainte, fără să am răbdarea să mai judec ceea ce fac, care vor fi consecințele. Asta mai ales verbal și în scris. Dar... mă tratez.
Despre forum, cam la fel, în sensul că sunt anumiți participanți care cam des dau cu bâta manifestând multă intoleranță și agresivitate, genul: cine nu e cu noi [sau ca noi] ... noaptea Sfântului Bartolomeu îl mănâncă !
Si asta din ambele părți ale baricadei pe care scrie Yoga = a uni [aici scrie yoke= a pune jugul].
>>iar misterul vietii nu este o problema care trebuie rezolvata, ci o realitate care se cere traita. Semnele te ajuta sa nu uiti lucrul acesta.
La care semn s-o fi referit, la cel de pe fața lui Gurney Hallek, făcut de baron ?
Îmi pare bine că le-ai citit, ca să nu vorbesc uneori despre lucruri necunoscute. Și iar am o răbufnire, nu pricep adică tu îmi scrii că am citit prea mult ! De HR Patapievici n-am citit absolut nimic. Nici măcar un articol de ziar, că ziare nu mai citesc de prin 92. Și de cumpărat cărți iar m-am lăsat de când s-a mutat librăria de la care luam fără ca să apar în ochii lor ca un mutant care știe să citească. Se obișnuiseră cu mine.
No, F Herbert are și alte cărți, cum ar fi Ciuma Albă sau Proiectul Pandora care poate măcar ar merita frunzărite.
Cred că înțeleg profesia ta. Că nici eu nu fac săbii de Toledo pe care să le călesc spintecând oameni vii ca să obțin elasticitatea dorită.
Din păcate mie chiar îmi place să știu și am învățat toate prostiile - adică diagrama fier-carbon îți spune ceva ?
Și eu am făcut electronica.
A ști este ceva deosebit, și-ți dă satisfacții.
Dar cum o fi a fi și mai ales a trăi ? [retoric]
>>Era, daca vrei, intruchiparea insufletita a lui 'a exista si a trai'. Probabil ca nu este doar o problema de atitudine, cum reusim sa trecem prin incercarile vietii. Dar sigur are o mare importanta cum ne raportam noi la viata noastra, si nu invers.
Cred că există astfel de oameni. Problema mea este că nu prea i-am văzut [sau poate nu am vrut să-i văd], nu știu de ce.
Și mai cred că de o deosebită importanță este cum începi orice lucru.
Unii au un noroc deosebit și nu se împiedecă la primul pas. Sau poate au pe cineva care să le spună, Ridică-te și mergi înainte, pentru că poți.
Alții, au un altfel de noroc. Ei aud: Tu nu vei merge niciodată, și niciodată nu vei fi ca noi. Și încet, încet pe-a mea parte norii vin și ...
Apropos, într-o zi, un fuger și-a greșit ținta cu vre-o 5-10 m și a nimerit într-un stâlp de rețea normal, în vreme ce eu eram cu mâna pe mânerul metalic al unei pompe de apă aflate sub un copac !
În Inteligența materiei, Dulcan scrie că handicapul fizic e mai mult în minte, sau cam așa ceva.
>>JC Superstar
Scuze. N-am ascultan niciodată așa ceva, probabil că sunt invidios pe superstar.
În schimb, nu știu de ce mi se învârt în cap de un timp niște cuvinte dintr-un cântec Thin Lizzy:
Don't believe me when I tell you
Especialy when I tell you...
Adică cum ?
Nono
|
|
contul meu 
abonare newsletter
