Autor: miruna
Data: 18-Apr-2003 12:23
Servus Nono
Cred ca va fi un raspuns lung, probabil pe alocuri incoerent, deci sa nu sari!
Petru Popescu are o carte, nu mai stiu cum se numeste, ceva cu Amazon, in legatura cu comunicarea nonverbala intâlnita la niste triburi izolate din jungla amazoniana. Sunt convinsa ca acei bastinasi comunica mult mai bine decât oamenii 'civilizati' (care au inventat cuvintele pentru a-si ascunde gândurile, de multe ori). Reglementarea oricarui domeniu incepe cu un standard de definitii. Orice contract serios debuteaza cu definirea termenilor. In dialogurile obisnuite nu se face asa ceva; ar fi si imposibil de comunicat daca de fiecare data am incepe cu terminologia. Cei care sunt in dialog mai mult timp ajung sa foloseasca acelasi 'cod', care da cuvintelor acelasi inteles. Mesajele noastre, ma refer la noi doi, sunt pline de citate, de imagini, de metafore, de simboluri. Uneori le folosim pentru ca ni se pare ca altcineva a exprimat mai bine, sau mai exact, sau mai frumos, ce gândim noi. Alteori vrem doar sa sugeram ceva, nu sa spunem direct. Pentru ca nu stim cum va intelege si reactiona celalalt. Sau nu stim foarte clar nici noi ce vrem sa spunem. Sau nu avem curaj sa spunem. Trimitem 'message in a bottle', fara sa stim unde va ajunge, daca va ajunge, daca va fi gasit, daca va fi inteles. E inevitabil sa apara distorsiuni. Cu atât mai mult cu cât din start avem, firesc, perceptii diferite. De exemplu, când ai spus, ca reactie de aparare agresiva, desi nu fusesesi atacat, "I'm rotten", n-am avut nici o tresarire. Dar când am citit "good bye", am inghetat, pentru ca l-am vazut pe domnul colonel cu pistolul in mâna. Overimagination? Poate. Probabil. Dar, de fapt, nu te cunosc, nu stiu la ce sa ma astept. Esti ca un puzzle, alcatuit din foarte putine frânturi de lucruri concrete, din supozitii, bazate probabil, in multe cazuri, pe perceptii gresite, si din multa imaginatie. Aproape ca esti produsul imaginatiei mele. Iar eu vorbesc singura acum! Ar trebui sa pun un afis "Nu deranjati!"
Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze. Nu cred ca exista persoane mai predictibile decât nativii Fecioara. Sunt predestinati sa respecte regulile, sa-si faca datoria, sa fie corecti, prevazatori, eficienti, de incredere si de nadejde. Ai idee cât poate fi de plictisitor, de obositor si de frustrant sa faci tot timpul ceea ce se asteapta de la tine? De o viata incerc sa scap din carapace. Ca sa vezi, eram afara si nici macar nu-mi dadeam seama! Iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg ca sunt libera. Nu e vorba de persoane diferite, ci de personalitati, de infrapersonalitati diferite. Va sa zica, o parte din cele renegate, inabusite, mai apuca si ele sa se manifeste? N-as fi zis, dupa rezultatele de la sala! Si sa sti ca nu am nici o intentie sa le pun la colt pe cele care nu-ti plac sau care te sperie. Sunt toate 'la pachet'. Take it or leave it!
Stii cum am ajuns la sala? De rusine. Pur si simplu, mi s-a facut rusine când am realizat ca altcuiva ii pasa mai mult de mine decât mie. Cum imi puteam eu permite sa nu fac tot ce se poate pentru a-mi fi mai bine, gasind cele mai penibile pretexte?
Deocamdata nu pot reciti nici un mesaj, e prea devreme.
Copiii nu mint pentru ca ei cred in ceea ce spun, pentru ei nu e nici o diferenta intre lumea lor imaginara si realitatea adultilor. Au propria realitate, pe care o traiesc cu toata intensitatea.
Ce-i cu 11? Nu inteleg.
Descumpanit = dezechilibrat. Daca atunci când ai scris 'good bye' erai cumpanit, in viziunea ta, ca la minus 273 grade, in viziunea mea, când ai scris 'se sparie gândul' erai intr-o stare atât de diferita, incât era firesc sa apara dezechilibrul. Tot nu stiu daca am inteles care gând si de ce anume se sparie el.
Nu te supara, dar ce-ti veni sa o amesteci pe madam societate cu toti cetatenii ei curajosi cu tot? Eu spuneam ca frica ucide tot din fiinta omeneasca, orice traire, si o transforma intr-o vietuitoare oarecare.
Nono, eu mi-am dezvoltat tehnici de aparare (nonagresiva!) si-mi aplic singura tratamente de desensibilizare. Nu era vorba de cuvinte care ranesc, ci de semnale oarecum incoerente si contradictorii. Uita-te, te rog, de exemplu, la formulele de salut si la cele de incheiere. Parca-i fi un copil care nu explica regulile jocului, dar se supara atunci când partenerul nu reactioneaza asa cum se asteapta el, si isi ia jucariile si pleaca. A propos, ce-i nebunia cu alb sau negru? (Ca-i fara gri, inteleg, desi e o prostie. Ti se pare ca simplifici lucrurile. Este o falsa rezolvare a problemelor.) Dar fara culori? Nici macar din armura lumea nu se poate vedea alb-negru!
Si iesi odata de-acolo! 'Leave from the cage!' Nu te asteapta nimeni cu nici o arma. Tu esti cel care se grabeste sa taie orice punte. Ti-e frica de ce-ai putea gasi dincolo. Sigur, s-ar putea sa fie o noua suferinta, o noua dezamagire. Inteleg spaima viscerala, inteleg stomacul strâns funie sufocanta, dar mi-e foarte greu sa inteleg ca cineva poate avea o dilema, un embarras de choix, in a se hotari intre 'shine on' si 'cry to the moon'. Caracteristica definitorie a diamantului este duritatea, care-l face rezistent. Doar printr-o prelucrare intentionata el devine taios. Daca iti prezinti mereu doar fatetele taioase, nu doar ca nu vei descuraja atacurile, dar vei fi o permanenta invitatie la agresiune. In general, primim ceea ce dam. In aceasta ordine.
Dintr-un mesaj mai vechi am dedus ca ai citit "Vindecarea arborelui genealogic". Ai trecut si la actiuni concrete? Nu ca eu as fi facut ceva, dar oricum, nu ai nimic de pierdut.
"Coincidenta este modul in care Dumnezeu alege sa ramâna anonim", sau ceva de genul asta. Spuneam ca nu cred in coincidente in legatura cu intrebarea ta referitoare la imaginea din Dune. Dar e valabila si pentru "Eu si Tu". Si-am mai vazut miercuri ceva pe coperta 4 a unei carti. (In general nu intru in librarii doar sa ma uit la carti; nu ma deranjeaza ca sunt o multime de lucruri pe care mi le-as dori, dar sa vad o carte interesanta si sa nu am bani s-o cumpar, nu doar in clipa aceea, asta ma scoate din minti, nonagresiv vorbind!.) Erau niste rânduri referitoare la oamenii-clepsidra. In partea superioara este prezentul care devine incet, incet, trecut. Când recipientul superior s-a golit, isi retraiesc amintirile si experientele, la infinit. Fara viitor. Intr-un sistem inchis, autoucigator. Iarta-ma, te rog, dar mi se pare ca spre asa ceva te indrepti. Dupa douazeci de ani (cam asa ceva, nu?) inca nu ai gasit modalitatea de a va impaca, tu si suferinta ta, de a trai impreuna fara sa va sfâsiati? Cândva am citit, cred ca in România literara sau alta revista asemanatoare, o poezie, nu stiu autorul, din care nu mai tin minte decât doua versuri. De fapt, nici nu sunt sigura care e poezia initiala, fiinca intre timp a aparut in mintea mea o varianta. "Pisica uitarii / isi ninge zapada la porti." Si "Pisica uitarii / isi linge cenusa la porti". Uitarea alinatoare, purificatoare, constructiva si uitarea nivelatoare, distrugatoare. Iti mai scriu ceva din Martin Buber, si gata.
"Omul liber este acela a carui vointa nu cunoaste arbitrarul. El crede in realitate; aceasta inseamna: el crede in legatura reala a dualitatii reale a lui Eu si Tu. El crede in destinul sau, el crede ca acesta are nevoie de el; ca acesta nu-l tine sub tutela, ci ca il asteapta; ca el trebuie sa iasa in intâmpinarea destinului, ca el inca nu stie unde se afla acest destin, dar stie ca trebuie sa se indrepte spre el cu toata fiinta sa; aceasta el o stie. Nimic nu se va intâmpla asa cum si-a inchipuit hotarârea lui; dar ceea ce se va intâmpla nu va avea loc decât daca el e decis sa vrea ceea ce poate sa vrea."
Cu multa prietenie si caldura.
miruna
|
|
contul meu 
abonare newsletter
