Autor: miruna
Data: 07-Apr-2003 10:55
Servus Nono
Am o problema in armonizarea observatiei (nonevaluative) cu liberul arbitru. Pentru cei deplin crestini, cred ca e mai simplu, sau cel putin asa mi se pare - nu evaluare, ci ascultare. O modalitate de impacare (sau de ocolire?) ar fi alegerea drept criteriu de evaluare a evenimentelor a gradului in care ele au contribuit la evolutia mea. Suferinta proprie, indiferent de ce anume a fost ea provocata, m-a facut sa inteleg cu sufletul, nu cu mintea, durerea celorlalti. Cred ca miruna de alta data nici macar nu ar fi citit site-ul acesta. Ar fi considerat o lipsa de delicateta vecina cu voyeurismul. Si in nici un caz nu ar fi avut lipsa de pudoare sa faca tot soiul de marturisiri. Sa fie de vina, pentru mesajele de pe forum, lipsa duhovnicului, sau a psihiatrului? Sau dorinta de a fi bagata in seama? Sau instinctul matern nedeplin satisfacut? Posibil, un pic din fiecare. Cred, totusi, ca cel mai important este sentimentul ca nu am amortit de tot, pe care il am când mi se umezesc ochii citind mesajul unei persoane pe care, probabil, nu o voi cunoaste niciodata, dar pe care o simt aproape. Si care, uneori, ma simte aproape. Este extraordinar acest sentiment - al dialogului cu mine. Cu Mine din mine. Cu Mine din voi. Ar fi fost el posibil fara suferinta, fara durere? Posibil, poate, dar in cazul meu, se pare, putin probabil. Suferinta - consecinta, dar si sansa mea de a creste. De a fi mai vie, de a trai mai mult, traind o mica parte din durerea celorlalti. Sigur, si comuniunea in bucurie este importanta; numai ca este mai simplu de impartasit bucuria, este mai usor de exteriorizat, dar, parca, este si mai superficiala.
Suferinta - efect, incercare si, mai ales, sansa. Cam asa vad lucrurile dupa constatarea nonevaluativa a consecintelor care imi influenteaza liberul arbitru.
(Cam confuz, dar sper ca se-ntelege ideea.)
Te pup, Nono, si numai bine.
miruna
PS: am avut o retinere si la mesajul anterior in legatura cu folosirea acestei incheieri; si eu, si majoritatea celor apropiati, suntem destul de expansivi, ne imbratisam, ne pupam, macar verbal, când ne despartim si când ne revedem. Am avut senzatia ca te-asi nedreptati daca asi folosi alta formulare.
|
|
contul meu 
abonare newsletter
