O lectie despre infrapersonalitati

De cand deschidem ochii in aceastã lume, ganduri vorbitoare ne insotesc, dialogand mereu. Nu stim in numele cui vorbesc… pana cand aflam in sala de yoga despre Infrapersonalitati.

In 1996, cand am facut prima oara cunostinta cu aceastã lume a Infrapersonalitatilor, m-a speriat complexitatea ei. Tocmai de aceea, probabil, mi-au trebuit atatia ani de munca in sala ca sa disting vocea fiecareia.. Cineva, nepracticant de yoga, m-a întrebat mai demult: „Este foarte interesant, dar cum se poate lucra pe Infrapersonalitati ?”

Chiar asa, cum decurge acest travaliu intr-o sedinta de yoga ?

„Salutul Lunii”:

Execut primul din cele trei seturi de exercitii.

Il incep pe al doilea: duc mainile la piept, apoi le ridic cu o usoare lasare pe spate. Apare brusc primul gand :

- „De ce nu pot sa fac altfel cu mainile ? Uite asa, sa zbor.” si-a cerut deodata drepturile Copilul interior jucaus.

- „Nu se poate, asa este exercitiul.” – a tasnit imediat raspunsul Tutorelui, cel care urmarea cu atentie tot ce face.

Am terminat exercitiul si m-am intins pe spate.

- „N-ai executat al treilea exercitiu” am auzit imediat vocea Criticului.

Am tresarit cu senzatia de vinovatie. Da, asa era, abandonasem, fara sa-mi dau seama, exercitiul, asa cum copilul paraseste brusc jocul cand nu poate face ce vrea.

- „Scoala-te si executa si a treia oara” mi-a rasunat in cap indemnul Activistului.

Au urmat cateva secunde de targuiala, copilul incercand sa reziste insistentelor sale.

Apoi, a aparut alt gand in final:

- „Bine, fie de data aceasta, dar data viitoare trebuie sa-l executi pe tot.” – a concluzionat ingaduitor Tutorele, asa cum parintele face, cateodata, un pas inapoi pentru ca sa obtina in viitor de la copil trei pasi inainte.

Bietul Copil jucaus, fusese inabusit de atata vreme de imperativele „trebuie sa…”, „asa trebuie”, lansate prompt de triada Activist-Critic- Perfectionist, incat putin rasfat nu putea decat sa-i dea aripi.

Am asteptat sedinta urmatoare de yoga cu nerabdarea curiosului: oare cum isi vor dezvalui prezenta IFP-urile ?

Reluam „Salutul Lunii”, la inceput cu gandul la Copilul vulnerabil interior, caruia îi vom adauga, pe rand, la fiecare noua incercare, cate un IFP.

La prima executie, parca uit dintrodata ordinea figurilor, cu tentatia de a le amesteca. Sunt usor alarmata. Tot programul este fragmentat de efortul pe care trebuie sã-l faca memoria. Am inteles brusc (si m-am relaxat) „contributia” copilului jucaus care vroia sa-si desfasoare astfel fantezia.

Cand am adaugat Tutorele la a doua executie, lucrurile au intrat pe fagasul normal fara nici un efort, ca si cand o mana nevazuta ma ghida. Tot asa, Activistul si Perfectionistul si-au pus amprenta asupra urmatoarelor repetitii, modificand ritmul si corectitudinea executiei.

In acesti ani in care am invatat sa ascult dorintele, pledoariile, disputele si frustrarile IFP-urilor, deciziile mele au fost mai bune, chiar dacã uneori am dat batalii pentru a pune surdina insistentelor unora si excesului de autoritate al altora.

Adriana S.

Alte articole din categorie: