Dupa atat bagat in seama in public, am constatat ca am inceput sa recidivez si in particular (simteam eu ca orice rau e spre bine :)) ): ba ma surprind intr-o pozitie contorsionata pana aproape de durere, ba constat ca stau cu degetele inclestate inutil, ba imi pun tot felul de intrebari. Bunaoara, in acesta dimineata am constatat ca atunci cand suna ceasul (ma rog, cu delay-ul de rigoare), aproape adormita, eu incep sa numar, pana cand reusesc sa il opresc. (Nu e prima data). Ca si cum as fi in plin salt cu parasuta si vreau sa stiu cand trebuie sa o deschid. Sau cand trebuie sa parasesc patul ca sa nu fiu rasturnata. E adevarat ca ma mai apuca numaratul si cand, treaza fiind, sunt pe scari, nu conteaza sensul, nici scarile, si in nici un caz numarul treptelor socotite. Sa zicem ca pe scari incerc sa-mi abat atentia, sa blochez gandurile, sa ies din realitate. Dar cand dorm bustean, ce mecanism declanseaza contorul? In general nu am probleme cu trezitul, sunt matinala de fel. La birou ma simt bine, deci nu cred ca imi acord un ragaz pana sa ma urnesc spre. Inclin sa cred ca e mai degraba un truc, adica: OK, sunt desteapta :), te-am auzit, desfasor o activitate controlata, nu mai suna! (Ca ma trezesti!).
