Mater Gentrix

Iata, dragi prieteni, ca ne reintalnim. Dupa cum singur marturiseste noul titlu al rubricii noastre, ne vom lasa cat mai des imbratisati de insasi mater gentrix – generatoarea lum ...
Iata, dragi prieteni, ca ne reintalnim. Dupa cum singur marturiseste noul titlu al rubricii noastre, ne vom lasa cat mai des imbratisati de insasi mater gentrix – generatoarea luminii si frumusetii – Natura... Caci unde in alta parte ne putem mai lesne si mai direct regasi pe noi insine, in esenta noastra reala, stralucitoare si optimista, de unde am putea primi mai multa energie decat din contactul osmotic, din reintegrarea in infinitul ritm al Ei! Sa ne deschidem deci intreaga fiinta la stralucirea soarelui, la cantecul arborilor, la freamatul apelor, la dansul vantului, sa ne patrunda tumultul sevei, lumina florilor si linistea verde a plaiurilor, topiti in pocalul albastru al boltii...

Si pentru ca ne gasim in clipa in care apele primaverii si verii isi mai amesteca undele, m-am gandit sa va ofer una din pozitiile multimilenare ale Yogai, care, chiar si-n varianta cea mai simpla, ne deschide trupul si sufletul pentru a recepta din plin fluxul de energie si bucurie emanat de natura inconjuratoare. Este ceva aparte in asana aceasta, numita a pestelui, Matsyasana, ceva ciudat ca un strigat tacut... Priviti imaginea: oricat de anchilozati am fi, pozitia ne obliga sa oferim luminii intregul piept, deschis la maximum si pentru a trage aer si...speranta, dar si pentru a goni frica si starea animalica ce mai dainuie prin strafundurile firii omenesti! Capul aproape dramatic dat pe spate e ca un protest contra intunericului, iar faptul ca se sprijina pe Pamant denota ca yoghinii au inteles ca spiritului, in lupta-i cu ignoranta, ii este necesar si reazimul substantei concrete. In aceasta anteica parabola contractia pe orizontala creeaza maxima inaltare pe verticala – Yang produce pe Yin... O legenda straveche spune ca Matsya, fiinta-peste, intocmai ca un Prometeu acvatic, a rapit zeilor stiinta Yoga si a adus-o oamenilor. Zeii l-au pedepsit, facandu-l sa ramana pe veci prizonier al apelor, dar si el si oamenii au ramas biruitori, pastrand Yoga si servindu-se de ea pentru a se apropia necontenit de adevarata fericire. Matsyasana e un anume fel de a privi in sus, de a ne regasi demnitatea. Se consemneaza in medicina psihosomatica ca psihicul si trupul se ingemaneaza, fiecare reflectandu-l pe celalalt. Frica, egoismul, neincrederea in sine ne scofalcesc in timp cutia toracica apropiind coastele si franand respiratia. Intelegeti acum? Matsyasana procedeaza radical, exact invers, obligand corpul la semetie umana, iar el va obliga spiritul la demnitatea naturala. Tot restul, avantajele vertebrale, dizolvarea cocoasei de om modern, ventilatia exceptionala ca si oxigenarea profunda, sunt fructe ale aceleiasi demnitati totale. Cateva detalii tehnice:

• Pornim din sezut, drepti

• Ne lasam inspirand, intotdeauna pe cotul drept

• Apoi pe cel stang

• Terminam inspiratia ridicand pieptul si aducand crestetul pe sol

• Rasucim palmele in sus, antene de aer si soare

• Ramanem relaxati, sprijinindu-ne doar pe picioare, fesieri si cap. Cardiacii si hipertensivii – mare prudenta, putand folosi un suport sub omoplati, evitand efortul. Incepem cu 5-7 respiratii profunde, crescand treptat spre 12-15-17...

• Revenim totdeauna prin lasare pe spate, nu ridicandu-ne!

Succes si nu uitati, prieteni, ca de Yoga profita nu atat cel ce prin forta imprejurarilor se afla in zone cu mare densitate de aeroioni negativi – zonele pranice – cat cel care, oriunde s-ar afla, PRACTICA yoga.

Alte articole din categorie: