Ma grabesc.
Sa prind autobuzul, sa termin o munca, sa fac pe cati mai multi fericiti.
Ma grabesc.
Sa iubesc, sa devin intelept, mai puternic, sa ajung cat mai departe.
Ma grabesc.
Si nu stiu unde o sa ajung.
Oare nu sunt deja acolo?
(Lasand poezia, am o permanenta stare de graba; de la englezi am invatat punctualitatea, deci ma grabesc sa ajung la timp; de la parinti si profesori am invatat ca trebuie sa fiu bun in toate , deci ma grabesc sa fiu bun in toate; de la moarte am invatat ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa, deci ma grabesc sa le traiesc; de multe ori trec pe linga traire, insa.
Cum pot fi aici total, fara a ma stradui sa fiu, fara a ma grabi spre a fi?
Cum scap de graba dobandita?
Astept raspunsuri de la voi, dar imi dau seama ca ele se gasesc mai mult in mine :)
Chiar, voi va grabiti?
)
