Nici in timpurile cand iarna era normala, la

locul ei, nu ne bucuram chiar toti de rigorile ei... dar mai ales acum,

cand, derutata de nebuniile oamenilor pare a deveni tot mai mult o iarna

nebuna intr-o lume nebuna.


Fizic si psihic ii resimtim tot mai acut asprimea si capriciile. Iarna

afara, iarna in noi.


Dar cum nimic nu e inutil si, de ce nu, tot raul spre bine, hai sa vedem

cum putem folosi dificultatile, chiar agresivitatea si versatilitatea

anotimpului hibernal in favoarea noastra.


Cum?


Plecand de la esential. De la Atitudine.


Mai intai de toate, Iarna exista. Noi existam. Deci coexistam, ca ne place

sau nu. Pana o sa coexistam cu vremuri mai blande, hai sa profitam de

ce avem.


Cum? Scotand din minte etichetele: e rau, e frig, e viscol, e asa si pe

dincolo (raman facturile, e drept )...

Sigur, gerul ramane ger, dar... Ca in aproape toate celelalte situatii

de viata, perceptia subiectiva este sclava etichetei.

Mai simplu, cum simti gerul gandindu-te "ger, e ger, asta-i ger"

si cum il simti daca renunti la orice nume care trage dupa sine

toate amintirile si experientele neplacute ale contactului cu frigul?!

Simtind pur si simplu. Ei bine, aplicand aceiasi tehnica pe oricare din

componentele iernii, pe iarna in sine, putem trai mai linistiti anotimpul,

eliberati macar de propriile exagerari.


Observand iarna, nu criticand-o. Constatand iarna.


Observandu-ne pe noi in iarna, fara judecati si victimizari.


Constatandu(-ne) ca iarna suntem… in iarna. Vorba cuiva "Iarna nu-i ca

vara"

Apoi, sa ne reamintim de Respiratie

si de Circulatie.


Pentru ca atitudinea e suverana, e greu de inchipuit ca o atitudine "infrigurata", abuzand de

eticheta "e iarna, deci e frig, deci e rau…" ne va ne va lasa sa respiram profund si calm sau

va permite sangelui sa zburde in voie in capilare!


Iar a pretinde ca nu e iarna, e aberant.


Pe de alta parte, respirand constient si accentuand deliberat expirul, nu numai ca stimulam

caldura corpului, dar putem deschide si pozitiva gradat insasi atitudinea.


Ce e in fond atitudinea? Relatia subiectiva cu tot ce ne este dat sa traim. Modul in care ne

percepem si ne traim viata. Cu cat e mai restransa, mai rigida, cu atat traim mai palid si

mai diluat. Mai sufocati. Cu atat suportam in loc sa traim.


De predicat e usor, dar cum punem in practica, mai ales cand ne mana timpul din urma?


Sunt exercitii care ne ajuta sa reunim factorii utili intr-o sinergie binefacatoare, cu

conditia sa nu uitam ca exercitiul permanent ramane atitudinea si iar atitudinea.

Iata unul dintre ele:

• In picioare, la nevoie pe un scaun, dar cu coloana verticala



• Observam greutatea corpului pe zona de sprijin (1-2 minute)



• Observam respirul fara a interveni asupra sa (2-3 minute)



• Ridicam in fata, pana la inaltimea umerilor, mainile intinse din coate
  
  si paralele



• Cu palmele privind spre pamant, incepe sa strangem si sa deschidem
  
  pumnii, in ritm de un ciclu pe secunda ajungand treptat la excursia
  
  maxima. Respiratia este absolut libera



• Pe masura ce lucram, simtim ca si cum aerul ar deveni tot mai dens,
  
  ca apa, apoi ca lutul, franand miscarea



• Cand simtim o usoara oboseala, continuam jocul rasucind bine palmele
  
  in sus, ceea ce mareste dificultatea si implicit oboseala, mai ales
  
  ca nu glumim cu intensitatea si amplitudinea miscarilor degete & pumn!



• Cand oboseala devine marcata, continuam dar revenim cu palmele in
  
  jos, ceea ce va da o senzatie de usurare, de care profitam pentru a
  
  efectua ultimele flexii/extensii posibile ale pumnului si degetelor



• Nu uitam ca respiratia e libera



• Nu uitam rezistenta aerului la trecerea degetelor



• Ajunsi la limita, lasam bratele sa cada pe langa corp, atarnand din
  
  umeri ca lampa din tavan sau ca niste fructe coapte, coapte, gata sa
  
  cada din pom



• Ascultam cateva secunde descoperind cum vibreaza, clocotesc si poate
  
  chiar ard mainile si antebratele
  
  
• Apoi:
  
  
  
  
  
  1. Inspiram din toata zona "incinsa" si expiram
     
     in tot corpul
  
  
  
  2. Inspiram din tot corpul si expiram in tot corpul (!)
  
  
  
  
  
  A + B = 1 ciclu; executam 7 cicluri



• In final, intinsi la orizontala, mentinem degetele mainilor in mudra respiratiei:
  
  
  
  
  
  
  
  • La mana dreapta: reunim varful degetelor 1,2,3
    
    (police, index, major), inelarul (4) si auricularul (5) ramanand
    
    intinse si semirelaxate
  
  
  
  • La mana stanga: reunim varfurile policelui (1), majorului (3) si
    
    inelarului (4), lasand libere si semirelaxate indexul (2) si auricularul (5)
  
  
  
  
  
  Pastram mudra 5 minute, asigurand astfel o trezire a respiratiei profunde, de la nivelul alveolelor pulmonare
  
  pana in adancul celulelor (extrem de important in profilaxia oncologica)!

Exercitiul se poate relua de 2-3 ori

pe zi. Mai ales ca de pe 14 februarie intram in perioada descrisa

de medicina chineza drept a lemnului/ ficatului/ muschiului, ceea ce inseamna

ca efectele oricarui efort intreprins acum ramane un bun castigat definitiv

de organism.

Mudra se poate executa si de sine statator de 4 ori pe zi cate 5 minute

cu pauze de minimum 15 minute intre ele.

Si pentru ca iarna mai tine, ba va mai incepe si sa se metamorfozeze

in primavara, pregatiti-va data viitoare pentru o alta varianta a exercitiului de azi.