Despre iubirea de Dumnezeu

Draga Mario,

Retraind lectia de luni, mi-am reamintit ce am mai citit si eu prin carti
despre iubirea de Dumnezeu.

Fac atita caz de cit il iubesc pe Dumnezeu, dar prin purtarea mea fata de
aproapele pare evident ca nu iubesc; prin urmare, se naste intrebarea cum
il iubesc de fapt pe Dumnezeu? Tot raul din mine este urmarea lipsei
iubirii; lipsa iubirii creste din indiferenta; indiferenta creste din
nesimtire; nesimtirea creste din diminuarea simtirii; diminuarea simtirii
poate avea multiple cauze, dar una din ele este cresterea zgomotului care
se datoreaza relelor si creste odata cu ele creind un cerc vicios, sau mai
bine zis o spirala entropica, a carei escalare nu pare sa aiba alta
finalitate decit a fi dureroasa si distructiva.

Lectiile tale (indiferent de exercitiile tehnice care furnizeaza suportul,
modul de abordare este factorul care le da viata) ataca diminuarea
simtirii. Prin urmare, lucreaza pentru restaurarea simtirii; restaurea
simtirii va diminua nesimtirea, care la rindul ei va diminua indiferenta,
creind sansa de redescoperire a iubirii, care in mod natural si spontan se
va manifesta catre apropele, renascind astfel sansa ca intr-o zi iubirea
mea catre Dumnezeu sa fie sincera.

Poate fi o alta speranta mai minunata si mai motivanta?
Te rog sa ma ierti, cu siguranta ca ai o lista lunga de mesaje de citit,
dar am vrut sa iti impartasesc gindul acesta pe care l-am avut dupa lectia
si intilnirea noastra de luni.

D...

Alte articole din categorie: