Autor: Leu George Felix
Data: 16-Feb-2003 15:22
Hmm, ceva ceva dreptate ai tu:)) cu armura aia.
Problema armurii e legata nu doar de credinta in Dumnezeu ci de toate parerile si fricile noastre. Nu stiu daca vii la sala, dar sa stii ca chestia e aproape tehnica: nu exista relaxare fara lepadarea armurii. Iar lepadarea armurii trebuei facuta treptat, pentru ca e formata din toate incordarile, temerile.., toate cele rele care ni s-au intamplat in viata s-au concretizat intr-un chist energetic, intr-o durere, intr-o limitare a respiratiei, intr-o incheietura; lepadarea armurii se face prin intelegerea traumei, prin aceptarea ei, prin integrarea ei.., si e uneoiri insotita de lacrimi.., am vazut oameni plangand intr-o meditatie sau relaxare.., si am avut lacrimi in ochi uneori in meditatii.., Mai mult, se zice ca "pana nu au fost planse toate lacrimile, yoga inca nu a inceput"
Eu cred ca, pe langa toate corpurile energetice cu nume care mai de care mai pompoase, si mai demne de respect (pe bune) exista si un corp de lacrimi, un corp de durere.., pe care noi toti il caram cu noi.., inspre eliberarea acestui corp tind si exercitiile de scris cu mana stanga, si relaxarile, si toate exercitiile cu suport fizic. Si e prima cheie pe care o avem spre compasiunea fara de care nu exista yoga. SI fara de care nu prea exista vindecare, cu sau fara yoga.
Ceea ce mi-a placut la schimbul asta de e-mail-uri e ca de fiecare data am ramas cu senzatia ca nu am spu ce aeam de spus.., sau mai stii, poate ca doar in mijlocul discutiei mi s-a clarificat treaba. MAi incerc odata:))
Eu cred asa: ca sa ma vindec trebuie sa ma adresez instantei corecte, care e Dumnezeu; si intelepciunea doctorului tot de la Dumnezeu vine:)
Ca sa ma adresez Lui Dumnezeu trebuie sa cred ca el vrea si poate sa ma vindece. Daca plec de la idea ca o sa imi zica "NU!" mai bine nu ma mai rog.
Cu respect,
Felix
|
|
brochure
contul meu 
abonare newsletter
