cata dreptate are Melvil Morse?

Sanatate si Adevar

Autor: Gabriela
Data: 30-Jan-2003 07:40

Din Sfanta Traditie stim ca un inger a cazut. Ca el patrunde in mod nefericit in viata noastra intinzandu-ne marul oprit. El pe ce lob comunica cu noi?
Dezvoltand fortat lobul drept, nu marim capacitatea de comunicare cu el? Nu acesta este cazul vrajitoarelor - ale caror capacitati nu pot fi negate (zic eu).
Si atunci concluzia mea este ca a comunica cu Dumnezeu este un dar primit doar atunci cand Domnul considera ca meritam sau cand ne-a ales (pe noi oamenii) pentru un scop precis: mantuirea altora si/sau a noastra prin noi (Sf. Pavel). Ma refer aici la dialogul cu Dumnezeu.
Antoin de Saint Exupery scrie in Citadela cap. LV "...Iar daca exercitiul rugaciunii este atat de important pentru a-i invata pe oameni dragostea de oameni, este in primul rand fiindca nu asteapta raspuns."
Eu trag concluzia ca pentru oamenii de rand rugaciunea trebuie sa ramana un monolog. Un raspuns pentru faptele noastre interioare si exterioare il primim de la Dumnezeu zilnic, in toate micile succese si/sau esecuri cotidiene, cu conditia sa ne lasam sa ne odihnim gandurile si sa acceptam ca toate sunt raspunsurile lui Dumnezeu. "Fortand mana" lui Dumnezeu eu cred ca gresim.
In cartea "Despre vise si vedenii" Parintele Cleopa lamureste ca a crede in noi si in puterea noastra de perceptie este calea ce duce spre nebunie.
Darurile ne sunt date sau ne sunt luate de Dumnezeu prin voia Sa si nu prin voia noastra.
Ii dau dreptate lui Mircea din Buftea: daca sarim intr-una din Occident in Orient de ce nu ne odihnim uneori in Ortodoxie ca acasa?
Mario, te rog invita-l pe parintele Visan la episodul 2 al emisiunii din 28 ianuarie, pentru ca trebuie sa ne lamureasca cineva si pentru ca ne e dor de Domnia sa.
Si te mai rog sa-l inviti mai des pe Andrei, pentru ca are darul de a taia varfurile entuziasmelor nefondate, iar pentru mine, care ma entuziasmez atat de usor de orice noutate, o astfel de prezenta nu poate fi decat benefica.
Gabriela

Subiecte