Bahyavrtti

1. Multe se pierd din intelepciunea naturala a copilariei noastre.
Ne nastem cu niste daruri firesti, extrem de pretioase, dar majoritatea se pierd în rodajul eronat al educatiei si în întalnirea cu stress-ul si insatisfactiile vietii.

2. Printre cele mai triste pierderi se numara si respiratia fireasca, naturala, spontana, cu toate atributele ei, vizand profilaxia si echilibrul fizic, psihic, mental,
subtil.

3. Armonia psiho-soma se altereaza intrand intr-un cerc vicios ce da peste cap toate functiile psiho-fizice ale fiintei.

4. Si asa ajungem sa inventam exercitii de retrezire sau de reamintire a celor pierdute. Cu adevarat spune Vak-Yoga: exercitiile de yoga au numarul si forma pacatelor (erorilor) noastre.

5. De pilda, pruncul respira, dupa care ramane zeci si zeci de secunde fara nici o schitare respiratorie, savurandu-si piciorusele. Dupa care bine-mersi, isi reia rolul respiratiei de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

6. Pauza aceasta respiratorie naturala ce se instaleaza de la sine in finalul respiratiei, este atat un moment cat si un instrument crucial in forjarea viitoarei fiinte - fizic, energetic si psiho-mental.

7. Mare observator al naturii, yoga a consemnat aceasta pierdere propunand in schimb un exercitiu pe cat de simplu, pe atat de eficient Bahyavrtti sau Sunyaka.
Lasand traducerea stricta pentru partea a doua a articolului, sa luam sensul pragmatic: pauza post-expiratorie.

8. Tehnica: Bahyavrtti pasiva, spontana.
Altfel spus, de la sine - pentru aceasta prima faza.

Pozitie: In general, intins pe spate. [In functie de problemele de sanatate si conjunctura putem lucra asezati, pe un scaun, culcati pe o parte Daca optam pentru culcat pe spate, aranjam simetric membrele. Picioarele usor departate, cu varful labelor cazand in lateral si calcaiele lipite (daca se poate).]

Mainile cu palmele in sus, putin departate de corp, coatele lipite de coasta; barbia plonjeaza usor spre gat pentru a intinde ceafa pe sol. [Putem pune un prosop impaturit sub cap.Aparent inconfortabila, la inceput, pozitia devine de la sine (prin acceptare) cu adevarat relaxanta si odihnitoare.]

9. Asteptam prin simpla trecere a timpului sa se linisteasca si sa se topeasca crisparile si incordarile din noi. Apoi, fara sa ne luptam in nici un fel cu gandurile, dirijam atat cat putem din atentia noastra, spre propria respiratie. De altfel, cand corpul atinge un prim nivel de linistire, devenim aproape fara efort constienti de existenta respiratiei. Pastrati in constiinta voastra o fraza cheie pe care va trebui sa o analizam foarte serios pe viitor:
IN MINE SE RESPIRA.
Nu eu respir, in ignoranta mea, ci: in mine pur si simplu se respira. Daca simtiti ca va uluieste aceasta constatare, ca va lumineaza, cu atat mai bine. Sunteti pe drumul cel bun. Vom reveni.

Observati-va respiratia ca si cum ar fi a altuia. Orice ar face, oricum s-ar manifesta nu interveniti, nu va insinuati in ea. Ea e Profesorul, nu voi. Acceptati-i spectacolul, ciclicitatea expir-inspir.
Aerul iese. Aerul intra singur.

10. Si, la un moment dat, veti constata ca parca odata terminat expirul, inspirul parca nu s-ar grabi sa-i urmeze. Mai mult - mai ales daca nu cautati, nu haituiti respiratia, ci lasati sa se intample pur si simplu - dupa expir se instaleaza de la sine o suspendare, o „tacere a respiratiei". La inceput, de o secunda poate, apoi tot mai lunga - doua, trei, chiar cinci secunde. Dupa care tot de la sine, poftim a inspira si ne lasam in voia inspirului spontan.
Si din nou… iar si iar.

Revenirea: Ramaneti cat timp doriti (sau aveti) si in final treziti-va ca dintr-un somn odihnitor si recuperator. Suspin, oftat, cascat.

11. Nu din vorbe, ci traind veti simti ce ragaz de pace, topire, destindere, de liniste si totodata de intalnire cu sine ni se ofera in clipele de suspendare fireasca a respiratiei. Bariere nestiute par a se dizolva in aceasta clipa, frica si anxietatea
dispar. Si parca curgem in noi insine descoperindu-ne ca niciodata, cu conditia sa nu cautam, ci sa acceptam darul acesta.

Sa ne oferim una-doua Bahyavrtti (Sunyaka) pe zi.
Face mai mult decat cel mai grozav prozac (cel mai puternic anxiolitic cunoscut). Fara a uita normalizarea tensiunii arteriale, echilibrarea neurovegetativa, armonizarea proceselor intracelulare. Si mai ales, linistea sufleteasca.
Parafrazandu-l pe Andre van Lysebeth, numai omul relaxat poate descoperi noul si libertatea, cel tensionat descopera doar noi tensiuni si motive de crispare. Spre ce va
indeamna inima?

P.S. Desi dedicat debutantilor, exercitiul este cu atat mai recomandabil cu cat sunteti mai vechi in yoga.

Alte articole din categorie: