ALTE GANDURI

Aseara la budo-zen in momentul in care m-am relationat cu tandenul prin intermediul unui \"SU\" mental, am simtit mana pe pamant vibrand, si o senzatie de legatura a ansamblului mana-pamant. Cu cat evocam mai bine tandenul simteam mana tot mai vie si mai plina de senzatii. In faza cand mutam sacul dintr-o parte in alta, in prima instanta simteam ca mut un obiect, iar dupa ce am evocat tandenul simteam sacul mult mai consistent, cumva il simteam si \"dinlauntrul lui\" si intr-un fel insufletit; insufletit in acea maniera in care o statuie poate fi insufletita, iar perceptia \"inautrul sacului\" e ca atunci cand ma uit la statuie si respiratia se modeleaza cam cum ar putea ea sa fie in limitele posturii incremenite, cu rezultatul unei stari specifice. Cand am privit intreaga zi fara tanden, am avut senzatia unei sfori din care ieseau multe ate, destul de neuniforma, cu densitati si rarefieri, iar in momentul cand am privit ziua acompaniat de imaginea tandenului am simtit calupul zilei unitar, acompaniat de un element nestiut pentru mine in cursul zilei, care era tocmai aceasta veghere din timpul sedintei. Abia in \"acum-seara\" mi-am dat seama ca, intr-un fel, ma insotisem pe mine fara sa stiu.

Cateva ganduri despre timp: A da prioritate Acum-ului de Acum, renegandu-le pe celelalte Acum-uri din asa-zisul trecut ori viitor, inseamna sa incerc sa rup unitatea indestructibila a Creatiei. Sigur, uneori sunt contexte in care omul trebuie sa se rupa de amprentele trecutului ori de \"scenarita\" si grija unui viitor inchipuit. Faptul ca, in general, simt ca traiesc intr-un singur moment ma face sa dau prioritate acelui moment, asa fiind insasi conditia umana (cel putin in aparenta); din start apare aceasta entropie, aceasta tendinta de a fragmenta.
Trecutul, prezentul si viitorul sunt puncte de vedere ale observatorului. ACUM este realitate. Cum insa realitatea si unitatea lumii sunt indestructibile, atunci aceste puncte de vedere (trecut, prezent, viitor) sunt legate si ele de Acum. Acelasi lucru se poate afirma si despre Aici si Asa.
In acel exercitiu de a strabate hatisurile unitatii cu intrebarile De ce sunt Aici?/De ce sunt Acum?/De ce sunt Asa? cuplajul lui Aici-Acum-Asa cu starea de intrebare da un alt aspect al unitatii; \"ESTE\" care apare dupa acest \"masaj semantic\" reflecta lumea si ca stare de afirmatie si ca stare de intrebare. Existenta insasi e si intrebare si propria sa afirmatie intr-un corpus unitar.
Trecerea de la \"De ce sunt Aici, Acum, Asa\" la ESTE, nu este cumva trecerea de la Unitate la Unu?
A.S.

Alte articole din categorie: