m-ai prins in "rana deschisa" cu acest mesaj. S-a facut o luna de cand am plecat si ce-mi rasuna des in minte e "De ce Aici? De ce Acum? De ce Asa?"".
Utilitatea plecarii a devenit cetoasa, si raman alaturi de starile prin care trec si care deseori nu sunt placute.
Au ramas doua lectii pe care mi le asum si prin care trec acum:
- sa-mi continui efortul personal fara parghia solida a salii [de cand am plecat am lucrat mai mult pe dusumeaua din proximitate decat am facut-o in Bucuresti, cand imi spuneam: Las' ca vine lunea, las' ca vine joia...] si sa ma cunosc si recunosc in postura Eu cu mine insumi
- sa ma deschid la oameni "straini", mi-e foarte greu sa ma conectez la sufletul unor culturi putin cunoscute, si nu stiu daca voi reusi sa simt vreodata gradul de apropiere si comunicare avut cu oamenii dragi din Romania
De asemenea, multe din darurile lectiilor de yoga si-au dezvaluit o stralucire neasteptata...
Si parca le inteleg altfel acum, mai ales in privinta "Yoga este Viata"
